De cele mai multe ori, in incercarea de a intelege ce se intampla cu noi, incepem sa rasfoim literatura de specialitate pentru a gasi raspunsuri. Si gasim. Intelegem intr-o prima etapa ca ne confruntam cu o stare de anxietate. Apoi, pentru a rezolva cat mai repede tensiunea aparuta in viata noastra, apelam la medicatie ca remediu rapid si sigur in solutionarea disconfortului resimtit. Si remediul apare: tensiunea se diminueaza, poate chiar dispare pentru una, doua saptamani... poate chiar una, doua luni. Dupa care, ne trezim oftand. Mai rar, apoi mai frevent. Parca ni s-au inecat corabiile. Si brusc, tensiunea isi face din nou intrarea. Ne intrebam de ce, de unde?... Stupoare!... Pai n-am facut ce trebuia?... Am respectat schema de tratament, am luat bulinele... acum de ce revine?... Ce se intampla cu mine?... Nu-s bune pilulele astea, le schimb si imi trece... Schimbam si jocul se reia: o perioada de liniste apoi, revenirea starii.
"Nu ma mai multumeste nimic si nimeni..."
Nu o data aud in timpul primelor sedinte: "... nu inteleg unde am gresit, am respectat intocmai si nu am sarit o zi, o ora din felul in care trebuia sa urmez tratamentul. Si cu toate astea, parca se tine dupa mine ca raia" / "... nu imi gasesc linistea, ma plimb de colo dincolo si parca stau pe ghimpi" / "...am o tensiune in picioare, in maini sunt un pachet de nervi si stau sa explodez" / "... nu ma mai multumeste nimic si nimeni, imi ies din sarite si de la un fir de praf" / "... parca imi sta mintea in loc, brusc am senzatia ca mi-au disparut toate gandurile si simt un gol in stomac" / "... ma perpelesc ca pestele pe uscat si nu pot adormi; daca adorm, dorm chinuit si ma trezesc cu o oboseala mai mare decat m-am culcat" / "... obosesc din orice; ridic o carte, merg doi pasi si am obosit de zici ca am muncit doua zile" / "... nu-mi pot lua gandul de la...(examene, schimbarea job-ului, mutare, partener/a...) etc.
Caracteristici generale
Felul in care punem in cuvinte ceea ce simtim, difera de la persoana la persoana, fiind specifice structurii, stilului si nu in ultimul rand specificului din care provine suferinta resimtita. Indiferent insa de maniera in care exprimam disconfortul starii prin care trecem, observam cateva caracteristici generale care alcatuiesc tabloul clinic al anxietatii:
- Nelinistea - ca stare constanta, uneori mai difuza, alteori mai evidenta insa resimtita constant;
- Iritabilitatea - usor iritabili, nervozitate, "ne iesim din fire" fara un motiv anume ci cautand mai degraba pretexte;
- Oboseala - starea de oboseala constanta, oricat am dormi nu ne odihnim, orice efort am face ne apare ca o corvoada;
- Greutate in concentrare si senzatia de vid mental - atentia scade, traim senzatia ca ni s-a golit mintea;
- Preocuparea excesiva - blocarea interioara pe un anumit gand, scop, activitate, persoana, situatie care ramane constanta in atentia noastra acoperind celelalte aspecte ale vietii de zi cu zi;
- Uneori pot aparea si manifestari neurovegetative - transpira palmele, fruntea; tremurul vocii; senzatia de pierdere a vocii; senzatia de nod in gat sau/si de ghem in stomac.
Tensiune si presiune interioara
Aceste manifestari imediat observabile, simptomele fiziologice (fizice) pe care le simtim sunt primele semnale de alarma prin care suferinta psihica incepe sa se exprime. In aceasta etapa suntem tentati sa minimalizam si sa punem totul pe seama stresului, a programului incarcat, a emotiilor legate de perioada imediata prin care trecem (schimbarea locuintei, schimbarea serviciului, despartirea de partener, examene, program incarcat etc). Dupa care, observam ca, desi situatia de care legam starea noastra a trecut, ramanem prinsi in aceeasi tensiune si presiune interioara. Ori acest lucru vine din faptul ca situatiile existentiale, contextuale prin care trecem, pot declansa la un anumit moment, experiente de mult uitate, tensiuni ascunse, trecute cu vederea si peste care, aparent, am trecut cu bine.
Teama de esec, de a nu-i dezamagi pe ceilalti...
Contextul unui examen poate pune in miscare teama de esec, teama de a nu-i dezamagi pe ceilalti, de a arata celor apropiati ca suntem buni (cei mai buni). Situatia unui divort sau a unei despartiri de partener/a atrage dupa sine starea de tensiune (anxietate) legata de declansarea interioara a fricii de separare insotita de sentimentul de esec si de pierdere.
Plecarea in delegatie a parintilor sau a partenerului poate conduce de asemenea la trezirea interioara a temerilor legate de pierdere, a nevoii de prezenta celuilalt pentru ca doar astfel ne putem simti in siguranta.
"De ce ma simt respins?"
Alteori, situatii "marunte" de viata care initial trec pe langa noi, pot declansa si readuce in prezent, in viata adulta temerile si uneori spaimele traite in adolescenta, copilarie, in relatie cu parintii sau cu persoanele semnificative din viata noastra. Suntem in autobuz sau mergem pe strada si cineva se "uita urat" la noi; vanzatoarea de la chiosc nu ne-a dat restul la tigari sau ne-a raspuns rastit; colegul a aruncat pe biroul nostru un teanc de dosare sau vecinul nu ne-a raspuns la "buna dimineata!"... si intreaga zi ne este data peste cap. Starea de nemultumire si de tensiune pune stapanire pe noi fara sa intelegem de ce, de unde vine, ce se intampla. De ce ma supar cand un necunoscut ma priveste (cred eu) "urat/ cu dusmanie/ rautacios"? De ce ma indispune vanzatoarea rastita si imi vine sa-i spun vreo doua sau imi vine sa plang? De ce ma simt respins si tratat de sus de colegul care, prins intr-ale lui probabil, tranteste cu dosarele pe birou? Cum de reuseste vecinul sa imi strice dispozitia prin faptul ca nu a raspuns la salut?...
Stimuli care activeaza experiente neplacute
Desigur ca, persoana din autobuz, vanzatoarea, colegul, vecinul sunt doar stimuli care activeaza experiente mai mult sau mai putin neplacute pentru noi. Ei sunt doar o "oglinda" ce ne pune fata in fata cu ceva ce exista deja in noi. Atitudinea lor poate reflecta si trezi in noi, experiente uneori dintre cele mai timpurii, resimtite dureros, neplacut ori tensionant la nivel de stare. O reactie a mamei rastita, o mama care nu a fost nicicum multumita de noi sau greu de multumit, in relatie cu care uneori ne simteam respinsi, uitati sau insuficient de buni; un tata autoritar cu reactii ferme, poate dure, care ne spunea in permanenta ce si cum sa facem in relatie cu care deseori ne simteam dati la o parte, neimportanti; poate o atitudine indiferenta la orice am fi spus, asteptat, dorit, sperat in relatie cu unul sau cu ambii parinti (bunici, frati)... Sunt doar cateva exemple din multe alte experiente personale traite in relatie cu oamenii importanti din viata noastra (parinti, bunici, frati).
Anxietatea - manifestarea prima a conflictelor interioare
Experiente ce poarta in ele amprenta unor tensiuni, temeri, frici, angoase ce ies la suprafata in momente "banale" de viata. Experiente ce conduc in timp la acumularea unei presiuni interioare ca manifestare a conflictelor pe care le ducem cu noi de cand ne nastem si incepem sa relationam cu ceilalti. Anxietatea reprezinta manifestarea prima a acestor conflicte interioare. Este primul semnal care ne spune "ceva se intampla in sufletul si in mintea ta; ceva te supara, ai strans mult si paharul incepe sa se umple; ceva revine in viata ta interioara si isi cere dreptul la a fi inteles, asezat intr-o ordine pentru a putea merge mai departe cu bagajul mai putin incarcat". Pe scurt, ii spunem anxietate - poate si pentru ca este mai putin dureros decat sa spunem "ceva ma face sa sufar; ceva ma doare si nu inteleg ce se intampla cu mine"… Rapid, putem gasi un remediu provizoriu, in pastile. Binevenit si linistitor pentru o perioada.
Insa intelegerea a ceea ce se intampla in sufletul si in mintea noastra, intelegerea a acestui "ceva" care ne schimba starea si viata, vine in urma unui travaliu terapeutic, a unei munci interioare de reasezare a bagajului pe care il purtam de ani si ani de zile.