Rezultatele celui mai nou studiu international indica faptul ca pe langa simptomele de baza ale bolii care implica hiperactivitate, impulsivitate si deficit de atentie, copiii cu ADHD intampina probleme pe plan emotional si social.
"ADHD este o afectiune cronica determinata, se pare, de catre o intarziere a dezvoltarii cerebrale, fapt ce afecteaza capacitatea de inhibitie si autocontrol ale unei persoane. Simptomele de baza ale tulburarii deficit de atentie/ hiperactivitate (ADHD) sunt cunoscute foarte bine: neatentie, hiperactivitate si impulsivitate. Cu toate acestea, ADHD poate afecta si dezvoltarea sociala si emotionala a copilului. De exemplu, copiii cu ADHD pot intampina dificultati in a-si face prieteni sau in a avea incredere in propriile forte", spune Preston Garrison, Secretar General, CEO al Federatiei Mondiale a Sanatatii Mintale.
La studiul ADHD 360 au fost chestionati 633 de medici cu experienta in tratamentul ADHD si 719 parinti care au copii cu ADHD, care provin din tari precum Canada, China, Germania, Japonia, Coreea de Sud, Mexic, Spania si Regatul Unit al Marii Britanii. Cercetarea scoate la iveala faptul ca parerile medicilor si ale parintilor sunt diferite in privinta impactului pe care il are ADHD si ca tratamentele nu corespund intotdeauna cu ingrijorarile medicilor si ale parintilor cand vine vorba despre dezvoltarea sociala si emotionala a copiilor. Parintii considera ca o viata fericita este cel mai important element pentru un viitor bun al copilului, pe cand medicii cred ca integrarea in societate este cel mai important element.
"Ca medici, avem tendinta de a ne canaliza atentia catre simptomele traditionale de ADHD. Cu toate acestea, studiul arata nu numai ca aceasta boala are un impact foarte mare asupra dezvoltarii sociale si emotionale a copilului, ci si faptul ca acest impact trebuie constientizat", spune Dr. Margaret Weiss, director de cercetare, Divizia de Psihiatrie pentru Copii, Universitatea din Columbia Britanica.
Integrarea intr-un colectiv, cel mai important aspect pentru parintii din Romania
Spre deosebire de parintii intervievati in cadrul studiului ADHD 360, cei din Romania considera ca intregrarea intr-un colectiv este cel mai important aspect pentru a asigura copilului un viitor bun. Totodata, acestia sunt de parere ca principalele dificultati intampinate de catre copiii cu ADHD sunt cele legate de experiente sociale (nu sunt invitati la petreceri aniversare, experiente de joaca nereusite, etc.).
Este sustinuta ideea conform careia, dezvoltarea emotionala s-ar putea imbunatati daca se petrece mai mult timp in familie, iar o mai buna dezvoltare sociala este realizata prin mai multe interactiuni cu prietenii sau colegii de scoala. Referitor la planul de tratament recomandat de catre medic, majoritatea parintilor recunosc ca au fost prescrise tratamente pentru dezvoltarea abilitatilor emotionale si sociale.
Desi la noi nu sunt studii foarte riguros realizate, se poate estima ca numarul cazurilor de ADHD se situeaza undeva intre 3,5 - 8% "cu anumite diferente in raport cu modalitatea de diagnosticare si criteriile luate in considerare. Trebuie sa tinem cont ca in afara de ADHD diagnosticat mai exista si cel care nu ajunge sa fie diagnosticat", a explicat prof. dr. Mircea Tiberiu, presedintele Societatii Nationale de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului.
Stabilirea diagnosticului dureaza intre 3 luni si 5 ani
Dr. Margaret D. Weiss, director de cercetare, Divizia de Psihiatrie pentru Copii, Universitatea din Columbia Britanica spune ca perioada de stabilire a unui diagnostic poate dura de la 3 luni pana la 5 ani. "Diagnosticarea timpurie si tratamentul sunt esentiale. Intarzierea in stabilirea diagnosticului si aplicarea unui tratament adecvat pot aduce consecinte semnificative asupra increderii in propriile forte si educatiei copilului", adauga specialista.
Dupa diagnosticare, strategiile de tratament recomandate pot cuprinde o combinatie intre abordari medicale, educationale si comportamentale.
Afecteaza intreaga familie
Familiile copiilor cu ADHD sunt si ele afectate. Nivelul de stres este ridicat, certurile intre parinti si parinti-copii sunt frecvente, parintii pot dezvolta depresii si pot avea probleme la locul de munca (sunt chemati mereu la scoala, vin nervosi sau suparati si nu se pot concentra); fratii neafectati de ADHD se simt neglijati, devin gelosi, intrucat mare parte a timpului parintilor este dedicata copilului “cu probleme”.
"Un copil incepe sa recunoasca ca este diferit, ca oamenii sunt furiosi pe ei, copiii nu vor sa se joace cu ei, fapt care le influenteaza atitudinea negativa asupra lor insisi, diminuandu-le increderea in propriile forte", explica dr. Margaret D. Weiss, director de cercetare, Divizia de Psihiatrie pentru Copii, Universitatea din Columbia Britanica. De aceea, implica o supervizare permanenta, care necesita atentia intregii familii.
De asemenea, trebuie sa retinem ca ADHD se transmite in familie. "Daca intr-o familie exista un copil cu ADHD, exista intre 30% si 40% sanse ca sora sau fratele sa sufere si el de ADHD. In plus, peste jumatate dintre parintii care au ADHD vor avea un copil cu aceasta afectiune", spune Preston Garrison, Secretar General, CEO al Federatiei Mondiale a Sanatatii Mintale.
Este foarte important sa se cunoasca faptul ca ADHD-ul este o boala reala, nicidecum o consecinta a ideii de a fi "parinte rau" pentru ca nu iti poti controla copilul. "Daca nu schimbi mentalitatea, nu ai cum sa dezvolti programe. Odata ce instituim masuri se pot dezvolta programele necesare, chiar si individuale pentru fiecare familie in parte", este de parere dr. Margaret D. Weiss, expert ADHD.
Sfaturi pentru parinti pentru a-si ajuta copiii
- Cautati informatii pe internet despre ajutor si grupuri de sustinere;
- Discutati cu profesorii, bonele si colegii pentru a depista schimbari in comportamentul copilului;
- Fixati un program;
- Fiti organizati.
Sfaturi pentru parinti despre modul de lucru cu medicii
- Pastrati o lista detaliata a comportamentelor, factorilor/ situatiilor favorizante;
- Mergeti la medic cu intrebari sau raspunsuri la urmatoarele: modul in care copilul dumneavoastra raspunde la diferite situatii; punctele tari si nevoile copilului; lucruri care ii plac si care ii displac; ce a ajutat copilul; ce nu a ajutat.
Studiu: tratamentul pentru ADHD poate provoca halucinatii
Intr-un studiu publicat la sfarsitul lunii ianuarie a.c., Administratia pentru Alimente si Medicamente (FDA) din SUA atrage atentia asupra simptomelor psihiatrice asociate cu tratamentele pentru ADHD. Dupa ce au fost analizate datele a peste 49 de studii clinice s-a descoperit ca pe durata tratamentului cu Ritalin si Focalin XR pacientii pot sa sufere de halucinatii, psihoze si stari de manie.
Comentarii (5)
@Ioana, Iti urez copii cu ADHD, pe care sa aplici vastele tale cunostinte si adanca intelepciune. Lasa-ne-n durerea noastra, ca numai de proaste ca tine nu avem nevoie.
Am facut cercetarea pt. licenta "ARTTERAPIA IN SOCIALIZAREA PRESCOLARILOR" Intre copii au fost si cativa cu ADHD;Artterapia ARE EFECT ! Dezvolta armonios orice persoana, mai ales copiii .
Parerea mea? ADHD este o tulburare de comportament a unor copii nascutzi intr-o era infomatzionala extrem de dinamica. Sint copii a caror mame, posibil sa fii lucrat peste masura la servici (gravide fiind) si de la servici au plecat sa nasca pe motivul : "sint gravida, nu bolnava". Mame, a caror sotzi au avut mai putzin grija de ele, nepurtindu-le de grija pe motiv "tre sa merg la lucru, n-am timp sa stau sa-mi pove cum si cit a miscat copilul". Asa ca, acesti copii au fost supusi din intra-uterin "bombardamentului" informatzional: petreceri zgomotoase, tonuri ridicate, muzica la max, etc. Au iesit copii dinamici sau extrem de dinamici. Ce?? noi n-am fost la fel? Copii acestia necesita (ca orice copil nascut oricind si oriunde) atentzia parintzilor. Si asta inseamna ca mama si tata sa se ocupe efectiv de copil stimulindu-l practic de cind s-a nascut si nu punindu-l la tv sau calcxulator pe motiv "draga, tre sa fac de mincare si n-am timp de el". Pai daca n-ai timp, nu-l fa. Si, inainte sa mergeti urgent la medic sau la psihiatru si sa dati copiilor medicamente obtinute pe cale artificiala, cu efecte adverse de 10000 de feluri, invatatzi sa fitzi parintzi (cum au fost si ai nostrii), sa rideti cu el, sa va jucatzi cu el, sa il stimulatzi auditiv si vizual si ...intii !!! consultati un psiholog specializat pe lucru cu copii mici sau adolescenti. Si daca musai trebuie medicamente, atunci folositi in paralel terapiile colaterale gen meloterapie, artterapie, ceaiuri calmante (sunatoare, tei), leacurile din Gradina Domnului si tratati-va copii ca pe niste copii normali. Discutati cu ei, mult, mult. A comunica inseamna sa "batzi din gura" cu rost cu copilul, nevasta/sotzul ca sa emitzi idei, intrebari care sa genereze alte intrebari si alte idei, ptr. a va pune mintea voastra si a copilului la contributzie. Exista gradinitze (asa numitele "gradinitze creshtine, adica baptiste) mult mai deschise la aceste tulburari care ofera copilului mai multe stimulari intelectuale. La facultatea de psihologie ni s-a spus ca asa cum poarta viitoarea mama, sarcina asa ii va fi copilul. Daca supuneti viitoarea mama la solicitari fizice si psihice in per celor 9 luni, ginditi-va ca acel copilul va atrage o viatza extrem de dinamica si de solicitanta. Bafta!
Ar fi bine de mai mentionat cauza acestei afectiuni, care unii nu o recunosc ca afectiune.Una ca, e ereditara e clar, dar inca...???
f.bun dar putin ar fi indicat cit mai multe informatii despre boala cit si despre tratament
Posteaza comentariu