Care este principala cauză care duce la demență?
Profesorul Garth Cooper de la Universitatea din Manchester a declarat că acumulările de uree din creier care ajung la un nivel toxic pot cauza leziuni ale creierului și demență. Lucrarea a urmărit studiile anterioare ale profesorului Cooper, care au identificat legăturile metabolice dintre boala Huntington, alte boli neurodegenerative și diabetul de tip 2.
Echipa a fost formată din oameni de știință de la Universitatea din Manchester, Universitatea din Auckland, AgResearch New Zealand, Insistutul de Cercetare și Dezvoltare al Australiei de Sud, spitalul general din Massachusetts și Universitatea Harvard.
Ultimele studii arată că boala Huntington, una dintre cele șapte tipuri majore de demență, este legată direct de nivelurile de uree din creier și procesele metabolice. Ureea este în mod similar legată și de Alzheimer, ceea ce înseamnă că aceste descoperiri ar putea fi relevante pentru toate tipurile de demență legată de vârstă.
Se pare că nivelurile ridicate de uree apar înainte de declanșarea demenței, ceea ce ar putea ajuta medicii să diagnosticheze și chiar să trateze demența, cu mult înainte de debutul ei. Ureea și amoniacul din creier sunt produse de defalcarea metabolică a proteinelor. Ureea este mai cunoscută ca un compus care este excretat din organism în urină. Dacă ureea și amoniacul se acumulează în organism, deoarece rinichii nu reușesc să elimine substanțele, pot apărea simptome grave.
Bolile Alzheimer și Huntington sunt la capetele opuse ale spectrului demenței, așa că, dacă această descoperire este adevărată pentru aceste boli, atunci este foarte probabil să fie adevărată pentru toate demențele corelate cu vârsta.
Cu toate acestea, este nevoie de mai multe cercetări pentru a descoperi sursa nivelului ridicat al ureei, în special în ceea ce privește implicarea potențială a amoniacului și a unui defect metabolic sistemic.
Demența duce la o pierdere progresivă și ireversibilă a celulelor nervoase și a funcționării creierului, cauzând pierderi de memorie și tulburări cognitive care afectează abilitatea de a învăța. În prezent, nu există niciun tratament pentru această boală. Iar noile descoperiri ar putea avea implicații profunde pentru înțelegerea fundamentală a bazei demenței și posibilitatea de a o trata. Deci este posibil ca, într-o zi, un medicament să oprească apariția demenței sau să o trateze și să regenereze țesutul afectat.