Gheaţa a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru conservarea alimentelor perisabile dar şi pentru răcirea aerului şi a băuturilor. Până la inventarea aparatelor mecanice de refrigerare însă, gheaţa era recoltată în timpul iernii, din râurile şi lacurile îngheţate, ori de pe munţii înalţi şi păstrată, apoi, tot timpul anului, în construcţii speciale, de regulă subterane.
Apoi, omul de afaceri american Frederic Tudor a început să recolteze gheaţă de pe lacurile din apropierea oraşului Boston şi să o exporte către insulele din Caraibe şi chiar Europa sau America de Sud. Printre clienţii săi nu se regăseau doar cei din elita societăţii ci şi patronii noilor afaceri cu peşte, lactate ori băuturi alcoolice, care apăruseră în marile oraşe. Cererea de gheaţă a dus la creşterea concurenţei şi la apariţia altor companii asemănătoare astfel că, până la jumătatea secolului al XIX-lea, produsul se regăsea deja în cele mai multe dintre casele din mediul urban.