Tratamentul conservator este adesea eficient, si trebuie intotdeauna practicat inaintea unei interventii chirurgicale.
Potrivit specialistului, tratamentul nechirurgical consta in:
- administrarea antialgicelor, antiinflamatoarelor, ca in orice boala de tip artrozic;
- limitarea efortului fizic pe masura cresterii durerii;
- adaptarea incaltamintei cu una destul de larga pentru a fi comoda;
- portul unor sustinatoare plantare specifice, in interiorul sau chiar exteriorul incaltamintei;
- uneori pot fi utile proceduri balneo-fizio-terapice, pentru ameliorarea durerii.
"Tratamentul chirurgical se bazeaza pe doua mari principii si, spre deosebire de monturi, poate fi preventiv", ne spune dr. Marius Uscatu, ortoped supraspecializat in Chirurgia Gleznei si a Piciorului:
1. Pastrarea temporara a mobilitatii metatarso-falangiene. Se urmareste:
- indepartarea osteofitelor si "curatarea" (emondajul) articulatiei;
- decomprimarea articulara longitudinala (diverse tipuri de osteotomii);
- artroplastia (inlocuirea articulatiei printr-o proteza interna);
- rezectia artroplastica, care inlatura articulatia cu pretul pastrarii mobilitatii, aplicata extrem de rar, strict in stadii avansate sau la varste inaintate.
2. Sacrificiul mobilitatii ca solutie definitiva: artrodeza, interventie chirurgicala constand in blocarea definitiva a unei articulatii cu scopul de a o face nedureroasa si stabila. Poate fi o solutie eleganta si utila in stadii artrozice avansate si salutara in cazul esecurilor chirurgiei conventionale a monturi-lor. Artrodeza articulatiei este solutia definitiva, dar ea trebuie amanata, in masura in care este posibil, catre momentul oportun.
Specialistul afirma ca "interventiile chirurgicale de tip conservator pot calma durerea, indeparteaza deformatia si atenueaza evolutia catre distructie progresiva". Dupa interventie, persoana afectata poate merge imediat. Totusi, in urma operatiei o articulatie artrozica nu mai poate fi readusa in starea initiala.
Posteaza comentariu