Fundația Renașterea și Centrul pentru Inovație în Medicină, cu susținerea unui grup de inițiativă format din ONG-uri, profesioniști din domeniul sănătății, reprezentanți ai autorităților și ai industriei farmaceutice au prezentat și analizat recent rezultatele studiului Inegalități și discrepanțe în managementul cancerului de sân avansat în România în comparație cu abordarea europeană. Realizat în septembrie – octombrie 2018 pe baza informațiilor publice, studiul a analizat situația pacientelor cu cancer mamar, evidențiind provocările majore în gestionarea eficientă a acestei boli, la nivel național.
Prima discrepanță identificată în managementul cancerului mamar în România, comparativ cu alte state din Europa, o reprezintă momentul de depistare a bolii. Peste jumătate din pacientele cu cancer (58,4%) sunt diagnosticate abia în stadiile III și IV, comparativ cu statele europene, unde 70-80% din cazurile noi de cancer sunt depistate în stadiile incipiente ale bolii (0, I și II).
Mai mult, cancerul de sân este una dintre principalele cauze de mortalitate pentru femeile din România: prima cauză pentru categoria de vârstă 15 – 49 de ani, a treia cauză pentru categoria 50 și 69 de ani și a patra ca dizabilitate (Globocan, 2018).
Anual, conform estimărilor, sunt diagnosticate cu cancer mamar 9.629 de femei la nivel național, iar numărul deceselor se ridică la 3.209. Printr-un calcul simplu, corelând statistici locale cu cele europene, poate fi estimat că, în condițiile în care rata mortalității în România ar fi similară cu cea europeană, numărul de decese ar fi 2.406, ceea ce înseamnă că înregistrăm un număr suplimentar de 800 de decese anual, comparativ cu statele europene. Mai mult, conform datelor analizate în cadrul studiului, fiecare persoană decedată din cauza cancerului de sân a pierdut prematur aproximativ 13 ani de viață.
O proporție semnificativă din numărul total de decese este reprezentată de pacientele cu cancer mamar în stadii avansate. Rata mare a cazurilor de cancer diagnosticate în stadiu avansat este cauzată, în primul rând de lipsa screening-ului organizat (România fiind una dintre puținele țări europene care încă nu are implementat un program de screening pentru cancerul de sân), dar și de nivelul scăzut al educației privind menținerea stării de sănătate și de accesul dificil la anumite servicii medicale și tratamente adecvate. Astfel, diagnosticarea tardivă ajunge să aibă consecințe majore, atât asupra speranței de supraviețuire și a calității vieții, cât și asupra resurselor financiare și sociale alocate de statul român pentru managementul fiecărui caz în parte și la nivel de sistem.
Costurile aferente cancerului de sân se împart în cheltuieli directe, alocate diagnosticului și tratamentului pacientelor (asistență medicală primară, servicii medicale în ambulatoriu de specialitate, spitalizare, tratamente oncologice și suportive, reconstrucție mamară), cât și în cheltuieli indirecte, reflectate de pierderea de productivitate potențială, cauzată de concediile medicale sau de îngrijire, de incapacitatea permanentă de muncă și de decesul prematur, la vârstă activă.
În anul 2017, costurile totale ale statului român presupuse de cancerul de sân au fost estimate la peste 1.2 miliarde de lei (peste 270 milioane Euro), ceea ce reprezintă 0.16% din PIB. Din această sumă, ponderea cea mai mare, de circa 70%, este a costurilor economice și sociale indirecte, iar restul de 30%, a costurilor medicale directe.
Din punct de vedere al provocărilor cu care se confruntă sistemul de sănătate românesc, studiul evidențiază accesul dificil la diagnostic de precizie și întârzierea inițierii tratamentului, diagnosticarea completă a bolii durând până la 3 luni sau chiar mai mult, fără ca pacientele aflate în stadii avansate de cancer să beneficieze de un traseu accesibil, dar și abordarea terapeutică fragmentată. În România nu avem implementate protocoale de colaborare în echipă interdisciplinară în managementul cancerului de sân, ceea ce se traduce prin navigare dificilă a pacientelor în sistem, timpi de așteptare foarte mari: de la depistarea bolii până la inițierea terapiei, cât și între consultații la diferite specialități medicale sau spitale.
Posteaza comentariu