Iată de ce poate crește o singură contuzie riscul apariției demenței!
Cum crește o singură contuzie riscul apariției demenței?
O contuzie poate apărea ori de câte ori o forță externă provoacă leziuni fizice creierului, această problemă putând varia de la ușor la moderat și chiar la sever. Riscul de demență este ușor mai mare pentru contuziile severe. După cum era de așteptat, numărul contuziilor este corelat pozitiv cu riscul.
Riscul absolut de dezvoltare a demenței pe tot parcursul vieții este unul foarte mic. Din acest eșantion, doar 5,1% dintre persoane care au suferit din cauza contuziilor au dezvoltat demență, comparativ cu 4,5% dintre persoane care nu au avut contuzii și au dezvoltat demență. Oamenii de știință au declarat că încă nu știu ce tipuri de contuzii - loviturile cauzate la sporturi sau accidentele de circulație, de exemplu - pot fi incluse în această categorie a contuziilor. Este un studiu observațional, așa că nu pot fi descrise definitiv relațiile directe de cauză și efect între demență și contuzii. În plus, populația studiată provine din Danemarca, ceea ce înseamnă că rezultatele nu pot fi aplicate în alte țări cu grupuri de populație foarte diferite.
Demența, un sindrom cronic sau progresiv asociat cu un declin al funcționării creierului, are o varietate de cauze, inclusiv o acumulare anormală de proteine în creier. Se crede că și factorii genetici și de mediu joacă un rol important. Alzheimer este cea mai comună formă de demență, ducând la 60-70% dintre cazurile existente, din cei 50 de milioane de oameni care trăiesc astăzi cu această afecțiune. Deși demența este asociată cu îmbătrânirea, nu este o caracteristică obișnuită a îmbătrânirii. Cu toate acestea, oamenii trăiesc mai mult, iar numărul persoanelor care suferă de demență este în creștere. Sunt diagnosticate 10 milioane de persoane cu acest sindrom în fiecare an. Nu există niciun remediu sau tratament disponibil, iar Organizația Mondială a Sănătății a făcut din demență o prioritate de sănătate publică.
Contuziile și alte traumatisme au fost corelate și în trecut cu demența, însă studiile anterioare au descoperit rezultate mixte, iar metodologiile au fost deseori eronate. Acest studiu este cel mai mare de acest gen până în prezent și confirmă corelația presupusă.