In acest articol, am sa ating un subiect mai putin cunoscut. Stim noioare ce se intampla in interiorul nostru atunci cand... ne vaicarim? Stimnoi ce efecte are, asupra noastra, vaicareala altora? Nu cred. Altfelnu ne-am lamenta si nu ne-am mai plange.
Ca sa o iau cu inceputul, am sa incerc sa definesc aceastastare. Vaicareala este starea emotionala negativa, care ne cuprinde atuncicand ne aducem aminte de toate necazurile noastre. Indiferent daca noiexteriorizam necazurile, sau le interiorizam, starea emotionala creatade ele este nociva.
De exemplu avem un/o prieten/a caruia/careia ii merge bine. Cand ilintrebam/o intrebam ce face de ii merge bine, el /ea incepe sa nespuna. Chiar incearca sa ne invete sa facem la fel dar noi incepem siii spunem: "Sigur ca-ti merge bine, tu ai timp sa faci lucrul asta dareu nu am timp, eu nu-mi pot permite sa fac ceea ce faci tu, eu nu ambani, nu am posibilitati, nu ma intelege nimeni, eu am probleme grele,daca tu le-ai avea nici tie nu ti-ar merge asa bine, tu ai noroc, eu nuam norocul tau".
Si astfel continuam sa ne expunem problemele fara sa fim atenti lafurtuna emotionala pe care o declansam. Coplesiti de aceste emotii,noi nu ne dam seama ca vasele noastre de sange se ingusteaza, capresiunea sangelui creste, ca respiratia devine extrem de superficiala sirezultatul este o dereglarea fizica-psihica-energetica a intregului nostruorganism. Organele si glandele incep sa fie stresate, secreta substantedin ce in ce mai slabe calitativ, lucru care duce la dereglarea proceselorbio-fizico-chimice care sunt coordonate de subconstientul nostru.
Si toate acestea duc la o multiplicare gresita a celulelor, la scadereaimunitatii si capacitatii de adaptare, la aparitia bolilor si aimbatranirii premature. Bineinteles ca acest proces se deruleaza intr-operioada de timp mai lunga sau mai scurta, dar in momentul in care noi nefacem un obicei din a ne vaicari, cu siguranta acesta va fi rezultatul,nu exista exceptii.
Oamenii de stiinta au observat acest lucru. In America s-a facut unexperiment. Unui subiect i s-a atasat o masca de oxigen pentru a i secolecta aerul expirat in timpul unor trairi emotionale negative extrem deintense. Acest abur a fost apoi trecut printr-o instalatie de laborator,care l-a condensat, transformandu-l intr-un lichid care avea culoareacenusie. Ei bine acest lichid a fost administrat unui pui de gaina,iar acesta a murit in cateva minute.
Concluzia oamenilor de stiinta a fost ca emotiile noastre negative nefac sa producem adevarate otravuri, pe care ni le administram singuri,si cu darnicie le administram si celor din jur, indiferent ca ne suntapropiati sau nu.
Binenteles ca s-au facut si experimente care sa ne arate influentaemotiilor pozitive asupra corpului. La unul din astfel de experimentemaestrul Mantak Chia i-a uimit pur si simplu pe cercetatori. In timpulpracticarii "Surasului Interior", precum si a altor tehnici de cultivarea emotiilor pozitive, toti parametrii urmariti de catre cercetatori s-aumodificat in sens pozitiv, iar activitatea emisferelor cerebrale a fostechilibrata.
Psihologii (in special cei din Occident) au inceput sa creeze tehnici deterapie prin care oamenii sa se vindece singuri. Asa a aparut psihoterapiaprin ras. Oamenii sunt invatati ca un suras face mai mult decat zecevorbe grele. Si iar ne intoarcem la suras. Daca oamenii ar intelege catde mare este puterea surasului l-ar folosi mai des. Folosindu-l mai desar capata o sanatate fizica buna, apoi un echilibru emotional si psihiccare i-ar ajuta sa faca fata situatiilor zilnice.
Aici as vrea sa-l parafrazez pe Norman Vincent Peale, un corifeu algandirii pozitive. El spunea ca "numai oamenii morti nu au probleme". Asaca atunci cand aveti probleme, suradeti si bucurati-va, inseamna catraiti, iar problema dumneavoastra este pe jumatate rezolvata cu aceastaatitudine.
Ca practica va rog sa recititi varianta scurta a tehnicii predate inarticolul "Surasul de sarbatori". Cum Pastele se apropie, nu strica sasuradem mai mult. Incercati, nu aveti nimic de pierdut, aveti numai decastigat. Succes.
Cei care doresc sa imi impartaseasca din efectele practicilor expuse inarticolele mele o pot face pe adresa: costin.tao@k.ro.
Posteaza comentariu