Cum să folosim stresul ca factor de motivaţie?

Psihologii contrazic acest mit şi afirmă că există un tip de stres, numit EuStres, care ne stimulează viaţă şi ne face să ne luptăm pentru un obiectiv mai înalt.

Psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept "Antrenorul Minţii", este de părere că acest tip de stres pozitiv, EuStres-ul, se poate observa cel mai bine la sportivii de performanţă, care îşi canalizează toată această presiune pentru a-şi forţa şi depăşi limitele mentale şi fiziologice. "Un sportiv de performanţă a înţeles, poate mult mai bine ca noi ceilalţi, că stresul te poate ajuta în viaţă mai mult decât credem dacă ştim să îl folosim în favoarea noastră. Sportivul a înţeles când îşi poate creşte, chiar prin autoinducţie, bătăile inimii, nivelul de adrenalină din corp şi nivelul de stres, pentru a putea să îşi folosească toate funcţiile mentale şi ale corpului la parametri mult mai înalţi decât de obicei. În restul timpului, dacă îl analizăm, un sportiv de performanţă este mai liniştit şi mai calm decât un om care nu practică sportul", afirmă psihologul Alexandru Pleşea.

În timpul EuStresului, inima formează un sistem de funcţionare a corpului regulat, iar după efortul fizic sau mental, congruenţa Inimă-Minte se stabilizează, sistemul imunitar se recuperează, auzul şi văzul devin perfecte, sistemul digestiv îşi revine şi omul se întoarce la starea lui normală.

Psiholog: "Suntem stresaţi deoarece credem că suntem într-o permanentă ameninţare.În realitate, ameninţarea este o iluzie"

De cealaltă parte, distres-ul (tipul negativ de stres) închide sistemul imunitar al corpului, pentru că omul aleargă tot timpul după lucruri de făcut. În opinia specialistului, distres-ul formează reacţii incoerente ale corpului, inima, muşchii şi celulele nu răspund normal, ci haotic, prin multe mişcări neregulate. "Ca o comparaţie, distresul este precum o orchestră complet dezordonată, dirijată de un dirijor haotic. Din păcate, unii dintre noi alegem să trăim într-o lume guvernată de acest Distres, plină de anxietăţi şi ameninţări. Ne gândim non-stop că o să ne pierdem locul de muncă, că trebuie să ne plătim taxele şi asigurările, ca altfel vom rămâne pe străzi. Şi această stare generalizată nu o avem o oră pe zi, ci 24 de ore pe zi şi 365 de zile pe an. Trăim într-o teamă constantă, care ne ameninţă supravieţuirea", consideră psihoterapeutul.