18% dintre persoanele cu varsta peste 40 de ani sufera de incontinenta urinara, potrivit unui studiu realizat in Romania la sfarsitul anului trecut. Este vorba despre orice pierdere involuntara a urinei care poate afecta atat femeile, cat si barbatii. Atentie! Nu apare doar la persoanele in varsta.
Nimeni nu discuta cu usurinta despre acest subiect: pierderea involuntara a urinei. Insa, daca gradul de disconfort este mare, ai probleme in controlarea vezicii urinare si acest lucru ajunge sa iti afecteze calitatea vietii este bine sa iti iei inima in dinti si sa ceri parerea unui medic urolog. "Incontinenta urinara este generata de anumite conditii si este foarte greu de suportat. Avand o incidenta atat de mare a devenit o problema de sanatate publica", ne spune Prof. Dr. Ioanel Sinescu, presedintele Asociatiei Romane de Urologie.
Ea poate sa apara la copii si adolescenti cand vorbim despre enurezisul nocturn care poate sa continue si la varsta matura (afecteaza 15-20% din populatia de 5 ani, 7% din cei varsta de 7 ani si 1-2% dintre adolescenti si adulti), la persoanele varstnice, dar si la cele tinere.
Pierderea involuntara de urina apare atunci cand musculatura pelvina (muschii de sub vezica urinara care inconjoara uretra prin care este evacuata urina) este slabita si urina nu mai poate fi retinuta in conditii bune. Pentru a intelege mai bine procesul de evacuare a urinei, Asociatia Romana de Urologie a precizat intr-o brosura de informare ca intre creier, vezica si musculatura pelvina circula semnale nervoase complexe, care atentioneaza asupra nivelului de umplere al vezicii si muschilor ce trebuie contractati sau relaxati, la un moment dat. Astfel, in cazul incontinentei urinare, fie musculatura, fie nervii implicati in acest proces nu functioneaza corect, conducand la pierderea involuntara a urinei.
Cand apare incontinenta urinara?
Pierderea de urina poata sa apara la efort (tuse, stranut, ras sau ridicarea de greutati) si este frecvent intalnita la femeile care au nascut sau sunt la menopauza, iar la barbati dupa tratamentele chirurgicale necesare pentru bolile prostatei. O alta forma a incontinentei urinare, care este a doua ca frecventa se refera la nevoia imperioasa de a urina inainte ca persoana respectiva sa reuseasca sa ajunga la toaleta. Ea poate sa apara atat in timpul unui efort fizic, cat si in repaus.
Cine prezinta risc de incontinenta urinara?
Potrivit Dr. Calin Chibelean, medic primar urolog, factorii de risc pentru incontinenta urinara sunt:
- sarcina si nasterea;
- varsta inaintata (menopauza la femei);
- obezitatea;
- constipatia;
- tulburarile respiratorii;
- tulburarile neurologice;
- efortul cronic;
- patologia locala (operatii, radioterapie).
Evalueaza-ti riscul de incontinenta urinara!
Prof. Dr. Ioanel Sinescu, presedintele Asociatiei Romane de Urologie iti recomanda o aplicatie care te ajuta sa iti evalueazi problemele urinare si sa apelezi la ajutor specializat in cazul in care este nevoie. Completeaza chestionarul!
Ce investigatii sunt necesare pentru a pune diagnosticul?
Odata ajuns la medic pentru probleme urinare, nu trebuie sa te jenezi de ele si sa vorbesti deschis despre simptomele cu care te confrunti. Medicul urolog iti poate recomanda un set de analize pe baza carora sa puna diagnosticul de incontinenta urinara. "Investigatiile care trebuie efectuate cuprind examinari clinice (ginecologic, urologic), examinari imagistice (ecografii), examinari electrofiziologice si examinari urodinamice (pentru cazurile complexe care au nevoie de un tratament chirurgical)", explica dr. Calin Chibelean, medic primar urolog.
Numai in urma unui diagnostic pus corect, medicul poate sa stabileasca tratamentul potrivit pentru afectiunea ta.
Exista numeroase optiuni de tratament
De la exercitii pentru intarirea musculaturii pelvine (cunoscute ca exercitii Kegel) si modificari comportamentale se poate ajunge la tratament paliativ, medicamentos si chirurgical, in functie de gravitatea situatiei. Am discutat cu dr. Calin Chibelean, medic primar urolog despre fiecare optiune.
1. Reeducarea perineala la femei trebuie initiata dupa fiecare nastere si consta in exercitii care pot sa refaca tonusul musculaturii pelviene. Aceste exercitii sunt cunoscute sub denumirea Kegel. Unul dintre ele se refera la contractarea muschilor pelvieni si mentinerea acestei stari timp de 5 secunde. Urmeaza o relaxare si repetarea exercitiului de 10 - 15 ori, cu pauza de 1-2 minute. Se recomanda zilnic cate 4-5 serii.
2. Modificarile comportamentale: renuntarea la fumat, limitarea consumului de cafea si alte bauturi cu cofeina, evitarea diureticelor si scaderea greutatii corporale.
3. Tratamentul medicamentos este recomandat pentru incontinenta urinara prin imperiozitate: cand vezica urinara e hiperactiva si nu poate fi controlata, rezultand mictiuni numeroase.
4. Tratamentul chirurgical: chirurgie clasica, dar si chirurgie moderna minim invaziva cu proteze suburetrale. Agentii injectabili, sfincterul urinar artificial, injectarea intradetrusoriana de toxina botulinica sau implantarea de neuromodulatoare sacrate sunt tratamente precise, dar nu se gasesc pe lista de gratuitati.
5 Tratamentul paliativ: folosirea condoamelor colectoare peniene, a pungilor colectoare de urina, a cateterelor de autosondaj si a produselor absorbante.
- Numarul normal de mictiuni se situeaza intre 6 -9 pe zi;
- In mod normal, in vezica se pot acumula pana la 280 ml de urina, fara a resimti nicio senzatie, iar o vezica plina poate sa retina mult mai mult decat atat;
- Pierderile de urina pot varia: de la cateva picaturi la cantitati considerabile;
- Potrivit Asociatiei Romane de Urologie, incontinenta urinara este de doua ori mai frecventa la femei decat la barbati si apare adesea la femeile care au nascut.
Articole utile:
Incontinenta urinara la copii
Gimnastica sexuala: mai multa placere