Ce este herpesul genital?
Herpesul genital este o afectiune frecventa, uneori invalidanta prinmanifestarile clinice, care afecteaza in aceeasi masura barbatii sifemeile. Este determinat cel mai frecvent de virusul herpex simplex -2 (HSV-2). Aceasta familie de virusuri are o caracteristica importantasi prin aceea ca poate ramane in stare de latenta, si provoaca astfelo infectie persistenta.
Omul reprezinta singurul rezervor de virus. Se transmite prin contactintim, cel mai adesea sexual. Perioada de incubatie variaza intre 3 si 7zile. De obicei, prima infectie este mai severa si cu evolutie prelungitasau poate fi asimptomatica, in functie de reactivitatea pacientului side raspunsul imun individual.
Inainte de aparitia leziunilor clinice pot aparea local parestezii(prurit, arsuri, furnicaturi etc.). Leziunile initiale sunt reprezentatede vezicule grupate, situate pe o baza eritematoasa, care se rup rapid(in 2-4 zile), dand nastere unor ulceratii superficiale, adeseoridureroase, avand un halou rosietic; ulceratiile dispersate, de micidimensiuni, pot conflua, formand ulceratii mari, extensive. La nivelultegumentelor veziculele se transforma in pustule si apoi in ulcereacoperite de cruste. Vindecarea completa se produce in aproximativ2-3 saptamani. La barbati se pot localiza mai ales pe preput, glandsi teaca penisului, iar la femei pe labii, clitoris, perineu, vaginsi colul uterin; la cei care practica sexul anal, leziunile pot apareasi la nivelul anusului sau rectului.
Printre factorii care pot reactiva infectia se numara traumatismele locale(mai ales actul sexual), alte boli infectioase, febra, menstruatia,stresul emotional etc. In general (mai putin la imunodeprimati),datorita faptului ca raspunsul imun al gazdei limiteaza rapid replicareavirala, evolutia este mai putin severa si mai scurta decat in cazulprimoinfectiei; in multe cazuri recidivele sunt asimptomatice. Sindromulprodromal apare mai frecvent si este mai sever. Veziculele se rup rapid(pot trece chiar neobservate), ulceratiile superficiale sunt mai putindureroase si se vindeca in 7-10 zile; adenopatia, ca si semnele, generalepot lipsi. La bolnavii cu imunodepresie celulara (de exemplu infectiaHIV/SIDA), evolutia este indelungata, ulceratiile putand persista(uneori chiar se maresc progresiv) timp de saptamani sau chiar luni.
O problema importanta este reprezentata de infectiile asimptomaticedeoarece in aceasta perioada bolnavii sunt contagiosi. Se apreciaza capeste 4% din femeile si 1% din barbatii asimptomatici pot transmiteinfectia; rezervorul principal este reprezentat de colul uterin sirespectiv de uretra.
Tratament pentru herpesul genital
In prezent nu este disponibil nici un chimioterapic antiretroviral caresa previna instalarea starii de latenta sau care sa asigure eradicareainfectiei herpetice latente; de asemenea, nu influenteaza risculde aparitie, frecventa sau severitatea recidivelor dupa intrerupereatratamentului. In schimb, tratamentul antiviral s-a dovedit a fi eficientin scurtarea evolutiei, reducerea severitatii si a infectiozitatiiprimoinfectiei herpetice, si, intr-o mai mica masura, a recidivelorde herpes genital, atat la bolnavii imunocompetenti, cat si la ceiimunodeprimati; mai mult, tratamentul indelungat poate contribuila scaderea frecventei recidivelor si la reducerea infectiozitatii(inclusiv din infectia asimptomatica).
Principalul chimioterapic antiviral utilizat in tratamentul herpesuluigenital este aciclovirul cu multiplele sale denumiri comerciale. Derivateale acestuia, cu efecte similare, dar regimuri de dozaj diferite suntvalaciclovir si famciclovir. Tratamentul antiviral se continua 14zile, iar daca dupa acest interval de timp leziunile nu s-au vindecat,tratamentul poate fi prelungit cu inca 7 zile.
In cazul bolnavilor cu recidive de herpes genital (peste 5-10 recidive pean) se recomanda inceperea tratamentului antiviral in faza prodromala sauin prima zi de la aparitia leziunilor pentru ameliorarea simptomatologieisi scurtarea duratei de evolutie.
Nu a fost inca stabilita siguranta administrarii tratamentului antiherpetic la gravide. Riscul de transmitere perinatala al herpesuluigenital de la mama la nou-nascut este mai mare atunci cand mama seinfecteaza cu putin timp inaintea nasterii (30-50%), decat atunci cand seinfecteaza in prima jumatate a sarcinii sau are herpes genital recidivant(3%). De aceea, gravidelor care nu au avut herpes genital in antecedentesi ai caror parteneri sexuali au herpes genital sau oro-labial li seva recomanda evitarea contactelor sexuale genitale sau oro-genitaleneprotejate. Toate gravidele vor fi examinate la inceputul travaliuluipentru a decela prezenta eventualelor leziuni de herpes genital. Gravidelecare nu au semne sau simptome de herpes genital pot naste normal. Totusi,cezariana la gravidele cu leziuni active de herpes genital nu eliminariscul transmiterii la nou-nascut.
Alte informatii importante despre herpesul genital
Alaturi de terapia antivirala specifica, bolnavii trebuie informati despre:
- evolutia naturala, insistand asupra potentialului recidivant, ainfectiilor asimptomatice (si a contagiozitatii din aceasta perioada)si a transmiterii sexuale a infectiei;
- masurile necesare pentru reducerea transmiterii infectiei: abstinentasexuala in perioada prodromala si cat timp persista leziunile; folosireaprezervativului in cazul contactului sexual cu parteneri noi sauneinfectati;
- posibilitatea de transmitere a infectiei si in perioada asimptomatica(mai ales la bolnavii infectati cu HSV-2 si in primul an dupa primulepisod);
- riscul de infectie neonatala;
- beneficiile tratamentului antiviral.