Frica de microbi a părinţilor şi refuzul micilor plăceri ale copiilor

Toţi părinţii îşi doresc un copil fericit, vesel şi mai ales sănătos, dar nimeni nu este ferit de problemele educative în faţa cărora suntem dezarmaţi. Grija, responsabilitatea imensă pe care o simt părinţii faţă de propriul copil îi transformă în persoane care adesea exagerează.

 

Câteva exemple concludente sunt cele legate de frica de microbi sau frica de apă. Desigur, când mama îşi vede copilul atingând podeaua cu mânuţa pe care o duce repede la gură, dezvoltă un sentiment de disperare: "Nu atinge cutare lucru!" sau vede o suprafaţă murdară şi îl atenţionează pe bună dreptate: "E murdar, ia mâna de acolo!".                                                                                  

Important este faptul că un copil trebuie să înţeleagă că un anumit lucru nu este bun, nu pentru că i se interzice cu desăvârşire, ci pentru că părinţii lui au avut răbdare să-i arate într-un mod paşnic sau luându-l de lângă zona cu probleme fără ca el să bage de seama acest lucru.

Nu trebuie să-i rămână tipărit în minte doar că nu are voie, deoarece crescând, capacitatea lui de percepţie se dezvoltă şi poate primi treptat explicaţii pe care el le va pune cap la cap.

 

"Trebuie să îi laşi copilului libertatea de a acţiona, de a descoperi fără interdicţii. Lucrurile interzise trebuie explicate copiilor, iar aceştia trebuie făcuţi să înţeleagă prin îndemnurile şi sfaturile părinţilor, nu prin stres", recomandă Dr. Ana Culcer, preşedintele Asociaţiei Secretul Evoluţiei şi şefa secţiei de Neonatologie a Spitalului Municipal Bucureşti. Acelaşi specialist subliniază faptul că, părinţii care manifestă un caracter exagerat în privinţa contactării microbilor de către copii, riscă să transmită aceste temeri şi celor mici.

Copilul va dezvolta un comportament obsesiv faţă de ideea de boală, ajungând să refuze orice contact cu oamenii şi să se izoleze de societate.

Care mamă nu i-ar explica propriului copil: "Te îmbolnăveşti, nu pune gura pe acel lucru!". Totul este să nu exagerăm, să-i atenţionăm pe copii, dar cu blândeţe şi într-un mod din care ei pot învăţa pe viitor. Să nu-i bruscăm şi să nu le dăm pedepse dese. Prin jocuri, prin distragerea atenţiei putem întrerupe "jocul murdar de pe podea" cu un alt joc mai interesant, captivându-i copilului atenţia asupra altui lucru.

Psihologii au demonstrat că există o legătură strânsă numită ataşament, puternic vizibilă între copii şi părinţii lor. Când părinţii sunt buni, înţelegători transmit copiilor un mod pozitiv de dezvoltare.  Pe de altă parte, când  părinţii sunt arţăgoşi, nervoşi, vorbesc tare, pedepsesc, bruschează copilul care se atinge de podeaua murdară, contribuie la dezvoltarea în sens negativ a copiilor. Medicul Mihiotis Silvia avertizează că aceşti copii bruscaţi, chiar şi numai verbal, de către părinţii lor, sunt predispuşi la tulburări de comportament, stres, timiditate excesivă.    
    
Nu te aştepta ca peste noapte să se întâmple o minune, iar copilul să înţeleagă imediat. Copilul trebuie mai întâi să înţeleagă valoarea acţiunilor sale, apoi să încerce să le remedieze sub îndemnul părinţilor.

Aşadar, chiar dacă frica de microbi este foarte mare, nu trebuie să "stresăm" copiii cu atenţionări repetate şi obsesive, ci totul cu măsură, prin joc şi răbdare, pentru ca personalitatea copilului să nu aibă de suferit!