Ceea ce deosebeste in mod evident psihoterapia psihanalitica de celelalte metode psihoterapeutice este cautarea sensului. Pentru toate celelalte terapii, simptomul (ex. atacul de panica, depresia, fobia etc.) este ceva care trebuie eliminat, fara a ne pune problema identificarii cauzelor sau a sensului sau. Oarecum, pacientul este tratat dupa modelul omului-masina, simptomul este o simpla defectiune care trebuie remediata si... atat.
Una dintre cele mai mari descoperiri ale psihanalizei se refera la faptul ca simptomul este incarcat de semnificatie; mai mult, el este un strigat mascat de ajutor, strigat care nu a fost auzit in trecut si care acum apare sub forma simptomului, tocmai in speranta ca de data aceasta se va face auzit si va fi luat in considerare.
Prin simptom, inconstientul incearca sa comunice intr-o forma acceptabila lucruri care nu pot fi comunicate altfel, tocmai pentru ca in mare parte sunt lucruri despre care "am invatat" ca este interzis sa vorbesti. Sau ca sunt absolut "lipsite de importanta", in timp ce ele sunt esentiale pentru sanatatea noastra psihica.
Pornind de la ideea ca orice simptom ascunde o drama sufleteasca si ca acel simptom va persista atat timp cat acea drama nu va fi consumata, perlaborata, integrata, psihoterapia psihanalitica nu acorda atentie simptomelor, ci sentimentelor, gandurilor, dorintelor asociate acestora.
Pe langa problemele emotionale de tot felul, pe care le abordeaza si alte tipuri de psihoterapii, inclusiv psihanaliza clasica, psihoterapia psihanalitica include in aria indicatiilor ei si restul tulburarilor de personalitate, tulburarile de limita (cazurile de borderline), tulburarile psihosexuale, tulburarile copiilor si adolescentilor, tulburarile varstei a III-a, problemele de cuplu si familie, precum si psihozele si problemele psihosomatice.
Marele avantaj al psihoterapiei psihanalitice este dat de abordarea mai punctuala a problemei, definind si redefinind problematica etapizat, fara a fi necesara intotdeauna explorarea complexa, profunda si de lunga durata a psihicului clientului.
Psihoterapia psihanalitica dureaza mai putin
Aceste sentimente sunt accesate si retraite in relatia cu terapeutul, apoi verbalizate, analizate si intelese. Drama din spatele simptomului, care este in acelasi timp si motorul sau, este astfel consumata in relatia terapeutica, iar in acel moment simptomul isi pierde, practic, ratiunea de a exista. Misiunea lui a fost indeplinita.
Psihanalistul este avocatul pacientului, nu al societatii
Altfel spus, psihanalistul aude strigatul de ajutor camuflat in simptom al pacientului, il recunoaste ca atare si creeaza loc in spatiul psihic constient, pentru ca acesta sa fie exprimat, pus in cuvinte. In total contrast cu vocea socialului, psihanalistul vede in simptom nu o problema care trebuie eliminata, ci o solutie.
Practic, singura si cea mai buna solutie pe care pacientul a gasit-o pentru ca el sa nu moara sufleteste, sa nu devina alienat, robotizat, un "adaptat" perfect intr-o societate care ii ignora nevoile, bagatelizeaza trairile subiective (sufletul) si descurajeaza aspiratia la autenticitate.
Relatia terapeutica ofera un cadru securizant in care pacientul invata sa se simta suficient de liber pentru a-si exprima revolta si a gandi tot ceea ce pana acum era "interzis" sa gandeasca, tabu. Psihanaliza este o invitatie la libertate, la libertatea de a gandi si de a verbaliza, dupa cum este, totodata, si un foarte solicitant si dificil exercitiu de sinceritate.
© Copyright:
Comentarii (2)
va rog sa m-a ajutati cu un sfat
ma numesc elena si am o problema ........nici nu stiu cu ce sa incep,am atacuri de panica ,nu pot sta in grup de oameni,nu ies nicaieri neinsotita decit in preajma copilului meu andrei de 5 ani si mama mea...singura abia am curaj iesi pina la magazin.....totul se datoreaza unei experiente cu un sot betiv care ma teroriza am stat impreuna un an si apoi am plecat cu copilul la mama unde mai venea si tipa ca trimite bani ca de ce nu ne impacam fiind foarte agresiv...........am indurat multi ani aceste reprosuri pentru ca acum cind il vad simt o frica puternica in cap si instantanee fara a putea fii controlata..........in urma cu 2 ani am plecat cu un tip la munte invitata cu toate ca nu il cunosteam decit de 1 luna...........nu am vrut sa plec dar inssistind el foarte mult la mine am cedat dimineata inainte sa plec cu 1 ora acolo nu ma puteam acomoda la restaurant imi era rusine sa stau printre oameni sa maninc cind aveam emotii prea mari mi se raceau miinile si intram in panica ........nu imi placea sa mai stau datorita ca nu ma acomodam sa maninc la restaurant si eram toata ziua nemincata slabita ........simteam ca trebuie sa plec acasa .......imi spusese ca stam numai 3 zile am vizitat acolo o salina ursu si efectiv am simtit ca mi se imoaie picioarele si ca ma sufoc cind am intrat inauntru m-am rugat in gind sa pot iesi teafara de acolo fara ca el sa stie ce simteam eu tragedia a inceput cind mi-a spus ca mai are pt 3 zile bilete in alta statiune si eu credeam ca dimineata urmatoare vom pleca acasa lucru care m-a facut sa intru intr-o mare panica pt ca mi-a zis ca daca nu vreau sa plec cu el in alta statiune imi da bani sa plec acasa el nu renunta la bilete...............asa am luat hotarire sa plec acasa....
Posteaza comentariu