A te simti nefericit in momente grele face parte din experienta normala. Dar cat de multe lucruri stii despre depresie, despre originile ei si despre modalitatile de tratament?...
Simptomul dispozitiei depresive este o componenta a multor sindroame psihiatrice si se intalneste, de asemenea, in mod obisnuit in anumite boli somatice, de exemplu in mono-nucleoza infectioasa ("boala sarutului").
Trasaturile centrale ale acestor sindroame depresive sunt dispozitia depresiva, gandirea pesimista, lipsa placerii, energia redusa si lentoarea. Dintre acestea, dispozitia depresiva este - de obicei, dar nu invariabil - cel mai evident simptom. Celelalte elemente sunt indeajuns de variabile incat sa sugereze nu numai una, ci mai multe afectiuni.
In tulburarile depresive de severitate moderata, trasaturile principale sunt dispozitia scazuta, lipsa placerii, gandirea pesimista si energia redusa, toate ducand la deteriorarea eficientei.
Aspectul exterior al pacientului este caracteristic: imbracamintea si tinuta pot fi neglijate; trasaturile fetei se caracterizeaza prin coborarea comisurilor bucale si printr-o cuta verticala intre sprancene, in mijlocul fruntii; frecventa clipitului poate fi scazuta; gesturile sunt reduse; umerii sunt aplecati, iar capul inclinat inainte, astfel incat directia privirii este in jos.
Perturbarea somnului este de mai multe feluri, cel mai frecvent intalnita fiind trezirea mult prea devreme dimineata, dar mai pot aparea intarzierea adormirii si trezirea in timpul noptii. Aceasta combinatie - a trezirii prea devreme cu gandirea pesimista - este importanta pentru diagnostic.
In tulburarile depresive, pierderea in greutate pare adesea mai mare decat s-ar putea aprecia numai dupa lipsa apetitului. Acuzele de slabire a memoriei sunt, de asemenea, frecvente - ele rezulta din slaba concentrare.
Simptomele fizice sunt des intalnite in tulburarile depresive. Ele imbraca numeroase forme, dar constipatia si disconfortul dureros, localizat oriunde in corp, sunt cu totul particulare.
Unii pacienti dezvolta in mod repetat o tulburare depresiva in aceeasi perioada a anului. In unele cazuri, aceasta regularitate concorda cu suprasolicitarea, fie in activitatea profesionala, fie in alte domenii ale vietii pacientilor.
La varsta mijlocie si inaintata, tulburarile depresive sunt uneori greu de deosebit de dementa (sindrom cerebral organic cronic), deoarece unii pacienti cu simptome depresive se plang de serioase dificultati amnezice.
Prevalenta, la un moment dat, in tarile dezvoltate este intre 1,8 si 3,2 cazuri la 100 pentru barbati si intre 2 si 9,3 cazuri la 100 pentru femei. Cauzele pentru ratele crescute la femei sunt neclare. Cresterea ar putea fi datorata, in parte, unei mai mari usurinte a femeilor in a accepta si recunoaste simptomele depresive, dar este putin probabil ca aceasta sa fie intreaga explicatie.
Psihanalistii au sugerat ca privarea in copilarie de afectiunea materna, prin separarea sau pierderea mamei, predispune la tulburari depresive in viata adulta si la alte tulburari nervoase.
Relatiile cu parintii au o influenta invariabila in declansarea unei tulburari depresive usoare, unii pacienti amintindu-si ca parintii lor ar fi fost mai nepasatori sau hiperprotectori.
Este o observatie clinica zilnica faptul ca tulburarile depresive urmeaza deseori evenimentelor stresante.
Predispozitia de a dezvolta manie si tulburari depresive severe are importante determinari genetice. Nu exista dovezi convingatoare ca aceasta predispozitie mostenita ar fi modificata in mod hotarator de experiente specifice din copilarie. Cu toate acestea, experiente adverse din primii ani de viata pot avea un rol in modelarea trasaturilor de personalitate raspunzatoare de trairea personala a evenimentelor stresante din viata adulta.
Tratamentul tulburarilor depresive (unipolare sau bipolare) este apanajul medicului specialist psihiatru si poate consta in medicamente antidepresive, litiu, carbamazepina, terapia electroconvulsivanta, psihoterapie, psihoterapia "interpersonala", terapia cognitiva, privarea de somn.