Cel mai des întâlnite bacterii care declanșează traheita sunt Staphylococcus aeureus, Streptococcus pneumoniae și Pseudomonas aeruginosa. Apare frecvent la copii și va îngreuna respirația.
Care sunt cauzele traheitei?
Factorii care predispun un copil la această afecțiune sunt:
- o infecție virală anterioară care a afectat căile respiratorii superioare;
- vârsta între 3 și 8 ani.
Traheita apare rar, fiind diagnosticat un caz la 1.000.000 de pacienți și se consideră că apare mai des la băieți decât la fete. Tocmai pentru că este atât de rară există riscul de a fi confundată cu alte afecțiuni sau simptome similare. Din păcate riscurile traheitei sunt mult mai mari și de obicei va necesita ventilația artificială sau intubația.
Ce simptome are traheita?
Potrivit verywellhealth.com, manifestările acestei afecțiuni pot varia pentru fiecare pacient, dar vor include:
- tusea cu secreții;
- dificultatea de a respira;
- obstrucție respiratorie care provoacă striduri;
- wheezing sau respirație întretăiată, mai ales când se expiră;
- febră peste 39°C;
- buzele albastre, un semn al cianozei sau al unui nivel redus de oxigen, în cazul în care abilitatea de a respira se deteriorează accelerat.
Diagnosticarea traheitei
Stabilirea acestui diagnostic se va baza atât pe analiza atentă a simptomelor, cât și pe istoricul medical al pacientului și consultul de specialitate.
Printre testările realizate în acest scop se numără:
- măsurarea nivelului de oxigen din sânge;
- examenul microscopic pentru sputa din trahee colectată cu ajutorul laringoscopiei pentru a se determina agentul de natură infecțioasă care cauzează simptomele;
- radiografia pulmonară și a căilor respiratorii.
Aceste proceduri vor ajuta medicul să determine dacă este vorba despre traheită și dacă sunt necesare intervenții urgente pentru susținerea capacității de a respira.
Tratamentul pentru traheită
Tratamentul agresiv va fi necesar imediat ce se detectează traheita pentru a ține sub control starea pacientului, potrivit verywellhealth.com. În timpul laringoscopiei medicul va elibera căile respiratorii cât de mult este posibil, eliminând secrețiile și membranele care cauzează obstrucția respirației.
Pentru tratamentul inițial este foarte probabil ca pacientul să fie internat la terapie intensivă unde poate fi ținut sub observație și intubat, dacă este nevoie. Va fi necesar și un tratament cu antibiotice pentru neutralizarea bacteriilor care au provocat infecția. În cazul în care copilul dezvoltă rezistență la anumite medicamente acestea vor fi înlocuite cu antibiotice alternative. De obicei antibioticele se vor administra prin intermediul perfuziilor timp de 5-6 zile, iar după acest interval se poate trece la cele luate pe cale orală. Tratamentul complet cu antibiotice va dura 1-2 săptămâni.