Cancerul de ovar este relativ rar, dar grav, deoarece depistarea precoce nu este posibila. Desi s-au facut progrese, diagnosticul este adesea tardiv pentru ca vreun tratament sa mai fie eficient.
Situate de o parte si de alta a uterului, ovarele sunt glande sexuale de 3-5 cm lungime, in forma de migdala.
Rolul lor este dublu:
- secreta hormoni care ritmeaza ciclurile menstruale: estrogeni si progesteron;
- elibereaza in fiecare luna un ovul, care este captat de o trompa uterina in care va avea loc, eventual, intalnirea cu spermatozoidul (fecundatia).
In marea majoritate a cazurilor de cancer de ovar, tumora maligna se dezvolta din tesutul mucos sau glandular al ovarului (adenocarcinom).
Frecventa si gravitate
Cancerul de ovar afecteaza 8 femei din 100.000. El se situeaza pe pozitia a patra printre cancerele ginecologice, dupa cancerul de san, cancerul de col uterin si cancerul de endometru (mucoasa care tapeteaza fata interna a uterului), dar este prima cauza de deces prin cancer genital.
Factori de risc
Mai multi factori de risc sunt asociati cu o frecventa crescuta a acestui tip de cancer:
- varsta, riscul crescand sensibil dupa 40 de ani si pana la 70 de ani, apoi diminuand peste aceasta varsta;
- numarul mic de copii si o menopauza precoce;
- o predispozitie genetica, regasita in sub 5% din cazuri: s-a dovedit ca o mutatie a genei implicate si in predispozitia pentru cancerul de san (gena BRCA1) confera un risc de aparitie a cancerului de ovar de 40% (fata de 0,9% la populatia generala). Aceasta poate explica asocierea relativ frecventa in aceeasi familie a cazurilor de cancere de san si cancere de ovar.
Diagnostic
Diagnosticul acestui tip de cancer este adeseori tardiv, deoarece el se manifesta prin semne foarte putin sugestive si nespecifice, care nu produc ingrijorarea imediata a femeii: dureri abdominale, tulburari menstruale (sangerari in afara menstruatiilor, sau metroragii), tulburari urinare sau intestinale, astenie, scadere in greutate.
Examenul clinic deceleaza o crestere de volum a abdomenului si prezenta unei mase tumorale usor de palpat. Diagnosticul este apoi precizat cu ajutorul a doua examene: ecografia de bazin, care evidentiaza sau nu aspectul suspect al ovarului (sau al celor doua ovare) si tomografia.Alte examene permit efectuarea unui bilant al extinderii locale sau generalizate a tumorii si dozarea in sange a proteinelor speciale, denumite r>
Tratament
Tratamentul actual al cancerului de ovar are la baza asocierea interventiei chirurgicale cu chimioterapia, la care se adauga uneori si radioterapia.
Interventia chirurgicala.
Constituie tratamentul principal al cancerului de ovar. Dupa deschiderea peretelui abdominal (laparotomie), interventia permite inspectia cavitatii abdominale pentru efectuarea unui bilant exact al leziunilor canceroase, procedandu-se apoi la ablatia tumorii si a organelor genitale: cele doua ovare, trompele si uterul (histerectomie totala). In formele foarte precoce, la pacientele tinere care doresc sa faca un copil, si in cazul in care este afectat numai un ovar, este posibil sa fie extirpate in primul timp operator decat o trompa si un ovar; in general, se programeaza ablatia completa dupa nastere.
Chimioterapia.
Efectuata sistematic dupa tratamentul chirurgical, aceasta permite eliminarea celulelor canceroase din organism. Gratie noilor tehnici de administrare si substantelor active contra greturilor, medicamentele sunt mai bine tolerate si au o oarecare eficienta. O speranta deosebita o reprezinta descoperirea noilor molecule anticanceroase, extrase din tisa, care se dovedesc active mai ales in cazurile de reaparitie a unui cancer de ovar sau de cancer de ovar cu metastaze de la depistare.
Radioterapia.
Este mai putin importanta decat interventia chirurgicala sau chimioterapia in tratamentul cancerului de ovar, dar intervine in anumite cazuri, ca tehnica complementara, la indicatia oncologului.
Supravegherea. Are ca obiectiv depistarea recidivelor si a metastazelor. Dozarea markerilor tumorali sanguini este elementul principal.
Tisa si cancerele
Inca din Antichitate, tisa este cunoscuta pentru proprietatile sale toxice. Aproape tot din acest arbust este toxic (de exemplu, un decoct din 50 g de frunze de tisa este mortal). Cu toate acestea, oncologii dispun de doua noi medicamente extrase din tisa, unul din scoarta, celalalt din ace. Aceste substante inaugureaza o noua generatie de medicamente anticanceroase (medicamente taxoide sau taxani) care prezinta un larg interes, printre altele, in tratamentul cancerelor de ovar cu metastaze rapid instalate, dar si in cancerul de san.