Adenomul de prostata

Adenomul de prostata poate aparea la orice barbat dupa varsta de 35 ani, aceasta afectiune fiind o tumora benigna, cea mai frecventa tumora benigna a barbatului de peste 60 de ani. Acesta consta in cresterea in volum a diferitelor structuri ale glandei si implicit strangularea si modificarea formei uretrei determinand urinarea cu dificultate si tulburari de evacuare vezicala.
Evolutia adenomului de prostata este de regula lenta, cronica.

Exista doua ipoteze ale aparitiei adenomului de prostata:
  • reinductia sau redesteptarea structurilor care determina dezvoltarea glandelor prostatice;
  • cresterea in volum sub influenta hormonilor androgeni si ipoteza modificarilor hormonale, prin alterarea raportului testosteron/estrogeni in favoarea estrogenilor dupa o anumita varsta.

In Romania, peste 30% dintre barbatii peste 60 de ani sufera de adenom de prostata, iar la 80-85 de ani mai mult de 80% sufera de aceasta afectiune. Se preconizeaza ca in 2015, peste 550 de mii de pacienti vor fi diagnosticati cu adenom prostatic. Prostata este un organ specific sexului masculin care se gaseste la rascurcea dintre calea genitala si calea urinara, practic se gaseste sub vezica urinara.

Tratamentul medicamentos al adenomului de prostata consta in alfa-blocante, care relaxeaza colul vezical si faciliteaza evacuarea vezicala cu diminuarea disuriei, inhibitori de reductaza si fitoterapie.  Toate aceste denumiri vor fi mult mai usor de inteles daca sunt prezentati in termeni naturali.
In consecinta, tratamentul impotriva adenomului de prostata trebuie sa contina: zinc, licopen, ulei de in si ulei de catina.  In randurile urmatoare va voi prezenta care este rolul acestora si pana la urma de ce sa alegem un tratament pentru adenomul de prostata care sa aiba la baza: zinc, licopen etc.

Zincul

Carenta de zinc conduce la hipertrofia prostatei (marire necanceroasa a glandei), ateroscleroza, hipogonadism. Insa, valoarea reala a zincului pentru organismul uman este cu mult mai mare decat parerea formata despre acest element in general.

Organismul uman contine aproximativ 2- 3 g de zinc, care poate fi intalnit in oase, dinti, piele, ficat, muschi, leucocite etc. Din cauza ca niciuna dintre acestea nu poate constitui o rezerva constanta de zinc pentru a-si putea asigura cantitatea zilnica optima din acest mineral, organismul depinde de asimilarea sa pe cale alimentara.

Peste 300 de enzime diferite cu functii vitale in organism depind de aportul de zinc pentru a functiona la parametri inalti. Unele dintre aceste metaloenzime au ca si componenta principala de baza ionul de zinc.
Zincul este prezent in majoritatea preparatelor de multiminerale si multivitamine.
Poate fi procurat si sub forma de sulfat, gluconat sau picolinat de zinc in doze cuprinse intre 15 si 60 mg zinc elementar. Desi eficacitatea lor pare egala, gluconatul este mai bine tolerat de organism decat sulfatul.

Licopenul

O adevarata "vedeta" a antioxidantilor furnizati prin alimentatie este, in zilele noastre, licopenul, care se afla in numeroase legume (tomate, ardei iute rosu, broccoli, spanac) si fructe (pepene verde, caise, grepfrut rosu).

Este un antioxidant de doua ori mai activ decat carotenul si, ceea ce este mult mai important, licopenul nu este distrus prin fierbere si transformari culinare. Il regasim, atat in sucurile proaspete de tomate sau grepfrut, cat si in sosurile si concentratele de tomate.

Licopenul joaca un rol foarte important in prevenirea cancerului de prostata. Astfel, un studiu condus de profesorul Anderson, care s-a extins pe durata a patru ani, implicand 47.894 de subiecti, a demonstrat ca barbatii care consumau cantitati mari de suc de tomate sau tomate gatite cu ulei de masline prezentau o incidenta cu 34% mai mica a cancerului de prostata.


Alte studii au evidentiat faptul ca exista o relatie de proportionalitate inversa intre consumul de legume cu continut bogat de licopen si incidenta altor forme de cancer (de san, pancreas, colon si rect). Un studiu intreprins asupra unor persoane varstnice a demonstrat ca acelea care aveau o alimentatie bogata in tomate prezentau o incidenta a bolilor canceroase redusa cu 50%; aceeasi constatare se refera si la incidenta bolilor cardiovasculare.

Uleiul de seminte de in

Uleiul de seminte de in are calitati deosebite, continand de 2 ori mai multi acizi grasi Omega 3 decat uleiul de peste si un amestec de acizi esentiali omega 3 si omega 9. Toti acesti aminoacizi au un rol primordial in refacerea celulara, fiind foarte utili in diverse afectiuni. Proteina din uleiul de seminte de in este usor digerabila si contine toti aminoacizii necesari pentru mentinerea unui organism puternic si sanatos.

In compozitia acestui ulei intra lignani care au proprietati antivirale, antibacteriene, antiparazitare si antitumorale. Acesta contine lecitina si este deosebit de eficient in reglarea tranzitului intestinal.
De asemenea, are actiune antiinflamatoare, cardioprotectoare si de reducere a grasimilor din sange.

Uleiul de catina

Uleiul de catina este extras din fructele de catina printr-un procedeu de extractie original si constituie un concentrat natural alimentar. Fructele de catina constituie cea mai bogata sursa de vitamina A, vitamina E, carotenoizi si flavonoizi. Mai contine mari cantitati de vitamina C, B1, B2, K, PP, precum si microelemente, acizi grasi esentiali si fitosteroli.

Compusii liposolubili din uleiul de catina reprezinta un complex polivitaminic cu actiune regeneratoare asupra metabolismului celular.
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod