De multe ori familiile pacienților sunt copleșite de situație, dar o înțelegere mai clară a diagnosticului, precum și a măsurilor care trebuie luate vor fi esențiale pentru a crea o strategie optimistă. Contează foarte mult să știi care va fi evoluția bolii sau cum va avea loc declinul funcțiilor cognitive pentru a te putea adapta treptat și a-i oferi pacientului cea mai bună îngrijire posibilă.
Deteriorarea funcțiilor cognitive începe lent, aproape imperceptibil
Poate uită unde a pus cheile sau trece cu vederea o aniversare sau o zi de naștere, folosește un cuvânt ciudat în mijlocul unei fraze sau uită ce vroia să spună. Aceste manifestări sunt adesea considerate simple consecințe ale înaintării în vârstă, dar în unele cazuri ele pot semnala existența unei afecțiuni serioase, de obicei demență sau Alzheimer. În momentul în care medicul dă un astfel de diagostic trebuie să fii pregătit cu întrebările care te vor ajuta să înțelegi mai bine ce se întâmplă și cum s-ar putea schimba comportamentul persoanei în cauză.
Iată care sunt întrebările pe care trebuie să le pui dacă un membru al familiei tale este diagnosticat cu demență sau Alzheimer:
1. Este Alzheimer sau un alt tip de demență?
Există multe tipuri de declin cognitiv și de aceea trebuie să încerci să înțelegi prin ce trece pacientul. „Demența este un termen general. Contează foarte mult ca medicul să-ți explice exact despre ce este vorba. Deși toate tipurile de demență afectează creierul, impactul asupra funcțiilor cognitive, precum și evoluția bolii pot fi diferite. Unele se agravează mai repede, în timp ce altele au simptome mult mai vagi. Din acest motiv trebuie să fii foarte atent la diagnosticul detaliat”, recomandă dr. Susann Varano, medic geriatru din Westport, Connecticut.
2. Ce altceva ar putea fi?
De multe ori medicii consultă persoane în vârstă care spun că au probleme de memorie, dar nu întotdeauna trebuie să se presupună că este vorba despre demență sau Alzheimer. Este esențial ca medicul să excludă alte cauze posibile înainte de a pune diagnosticul final. De asemenea, trebuie să se efectueze și o evaluare cu privire la gradul de reversibilitate a demenței sau pseudo-demenței. Există și alte afecțiuni sau efecte secundare ale diferitelor medicamente care pot cauza simptome similare cu cele ale maladiei Alzheimer.
„De exemplu trebuie să fie excluse afecțiunile glandei tiroide sau o posibilă carență de vitamina B12 deoarece acestea ar putea cauza probleme de memorie. Boala Parkinson are uneori simptome similare cu demența, iar incontinența urinară ar putea exacerba acest tip de simptome deoarece acumularea excesului de lichid va crește presiunea sângelui spre creier”, explică dr. Varano.
Depresia este adesea diagnosticată în mod eronat ca demență deoarece este foarte des întâlnită în rândul persoanelor de vârsta a treia, iar cele două afecțiuni au simptome similare cum ar fi dificultățile de concentrare, lipsa motivației, pierderea interesului pentru activitățile cotidiene, apatia sau insomnia. „În loc să se prescrie direct un medicament pentru boala Alzheimer este mai bine să se facă o evaluare minuțioasă a pacientului, care să includă întreg istoricul medical”, potrivit dr. Varano.
Lipsa odihnei suficiente, apneea în somn sau trezitul prea devreme pot cauza agitație, imposibilitatea de a se concentra, un risc crescut de accidente în trafic precum și „mintea în ceață” și uneori ar putea fi diagnosticate drept demență. „Când o persoană are asemenea simptome medicul trebuie mai întâi să observe dacă pacientul sforăie, dacă suferă de apnee sau de câte ori se scoală noaptea pentru a merge la toaletă. Aceste manifestări nu sunt normale pentru înaintarea în vârstă, ci pot fi tratate eficient”, spune dr. Varano.
3. Cum va avansa boala?
Odată ce te-ai asigurat că diagnosticul are o bază corectă trebuie să afli cum se va simți pacientul de acum înainte. În acest fel vei fi pregătit din punct de vedere emoțional, fizic și financiar pentru a face față situației. Este util să soliciți și o examinare din partea unui medic geriatru pentru a afla care sunt metodele de tratament disponibile și a avea acces la mai multe resurse. De asemenea, trebuie să te asiguri că au loc consulturi la intervale regulate pentru ca medicul să poată evalua progresul pacientului și efectele benefice ale tratamentului administrat.
4. Pacientul înțelege ce se întâmplă?
Potrivit specialiștilor, aproximativ 50% dintre persoanele diagnosticate cu demență nu realizează că funcțiile lor cognitive sunt în declin. Acest lucru poate cauza certuri sau momente neplăcute dacă restul familiei insistă să le reamintească de afecțiunea de care suferă. „Multe familii pierd timp prețios încercând să-i convingă pe pacienți că suferă de demență în loc să accepte situația și să o abordeze optimist. Nu este util ca pacienții să fie implicați în certuri sau alte situații care pot crea emoții negative”, potrivit dr. Varano.
Trebuie să conștientizezi că persoanele în cauză nu pot asimila noi informații și că nu este nevoie să încerci să le corectezi fiecare greșeală, creând o atmosferă tensionată. De exemplu, dacă deodată insistă că așteaptă vizita cuiva care a decedat demult este mai bine să nu dai importanță afirmației decât să încerci până la epuizare să le demonstrezi că nu au pe cine să aștepte.
5. Ce trebuie să știu eu?
Vei avea nevoie să fii ghidat de medic pentru a putea avea grijă de un membru al familiei diagnosticat cu demență sau Alzheimer. Întreabă medicul ce va trebui să faci în diferite momente, în funcție de modul în care avansează boala și încearcă să-ți structurezi un plan de acțiune pentru fiecare zi. De asemenea, trebuie să înveți să nu iei lucrurile foarte personal. Dacă pacientul nu are o zi prea bună ar putea să spună lucruri mai dure cum ar fi că întotdeauna l-a preferat pe fratele sau sora ta, dar nu uita că este vorba despre boală, nu despre persoana la care ții. Nu alimenta interacțiunile negative și fii mereu informat cu privire la resursele disponibile și noile tratamente.