In 1790, Hahnemann a avut curiozitatea sa faca un experiment pe propria lui persoana cu scoarta arborelui de Cinchona (din care mai tarziu se va izola chinina), folosita pentru tratamentul malariei, despre care insa nu se stia cum actioneaza in acest scop. Administrandu-si substanta respectiva, a observat ca dezvolta simptome ca si cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp dupa ce opreste administrarea.
A repetat experimentul de mai multe ori si de fiecare data s-a intamplat la fel. Astfel, in mintea lui Hahnemann a incoltit ideea ca o substanta capabila sa produca anumite simptome la un individ sanatos poate eradica simptomele similare ale unui individ suferind, ceea ce nu este altceva decat principiul de baza al homeopatiei, Similia Similibus Curantur".
Experimentul i-a permis lui Hahnemann sa formuleze doua concluzii importante:
si
Pentru a obtine o vindecare ideala, adica permanenta, rapida si blanda (dupa cum spune Hahnemann in "Organon"), este necesara alegerea corecta a remediului, care se face prin suprapunerea simptomelor bolii cu cele ale remediului. Cu cat aceasta se realizeaza mai bine, cu atat homeopatul se apropie de similimum, remediul cel mai indicat, de unde necesitatea de a cunoaste cat mai exact simptomele caracteristice remediilor. Acestea sunt consemnate in "Materia Medica", lucrare fundamentala in homeopatie, realizata prin colectarea datelor obtinute prin experimente pe voluntari si a celor din cartile de toxicologie. Aceste experimente se numesc proving-uri (din engleza, "to prove" = a demonstra si germana "Prufung" = a testa, a investiga).
De ce se fac aceste experimente pe oameni si nu pe animale? Raspunsul cel mai simplu este pentru ca remediile se folosesc pentru oameni. Efectele in plan fizic pot sa fie foarte diferite la oameni fata de animale. De exemplu, iepurii mananca matraguna (care pentru om este foarte toxica) si aricii cantaride, morfina face cainii sa vomite si-i adoarme, dar excita pisicile, sobolanii sunt imuni la difterie etc. Astfel de informatii nu ne-ar fi de nici un folos in "Materia Medica".
In plus, pentru alegerea remediului, sunt importante senzatiile particulare care sunt subiective si nu s-ar putea obtine de la nici un animal. Este important sa cunoastem felul particular in care se manifesta o durere, de exemplu, daca este pulsatila, intepatoare, taietoare, ca o apasare, sfasiere, lovitura etc., daca si unde iradiaza si ce alte simptome o insotesc. De asemenea, simptomele emotionale si mentale n-ar fi fost cunoscute, ca de exemplu indiferenta fata de cei iubiti la Sepia, senzatia de superioritate la Platina, suspiciunea si nelinistea la Arsenicum album, gelozia nebuna la Lachesis sau Hyosciamus, depresia profunda mergand pana la suicid la Aurum metallicum etc.
Hahnemann descrie in "Organon" conditiile necesare pentru realizarea unui proving. Astfel, subiectii trebuie sa aiba o sanatate buna, sa duca o viata simpla, ferita de emotii sau pasiuni puternice, sa aiba o dieta simpla, dar hranitoare, sa fie persoane de incredere si suficient de inteligente pentru a avea siguranta ca simptomele relatate sunt corecte.
Initial, Hahnemann a folosit, pe el insusi si pe prieteni, substante in stare cruda si tincturi-mama, dar a observat ca reactia determinata era fie prea slaba, fie prea puternica in cazul toxicelor. Folosind insa doze mici, preparate prin dinamizare, se obtin mult mai multe simptome, chiar in plan psihic si mental.
De aceea, el recomanda sa se inceapa cu potenta 30 CH, zilnic, pana cand incep sa apara primele simptome, dupa care remediul nu se mai administreaza. Subiectul are datoria sa noteze cu acuratete toate simptomele, localizarea exacta, timpul de aparitie si evolutia lor in timp, factorii de agravare si ameliorare, fenomenele asociate, senzatiile exacte pe care le are, cauza determinanta, daca este posibil. Chiar daca simptomele care apar sunt neplacute, ele au o durata limitata in timp si dispar de la sine incetul cu incetul.
La cei sensibili, cu o susceptibilitate mai mare la remediu, simptomele apar mai repede si cu o intensitate mai mare. Dintre acestia, se selectioneaza cei care vor continua proving-ul cu potente mai mari pentru a afla si alte simptome, cat mai deosebite si particulare, care apar mai ales la potente inalte.
Uneori, subiectul sufera destul de mult si se poate pune intrebarea daca este etic sa administrezi unui om sanatos astfel de substante, potential toxice. Intr-un proving cu remedii dinamizate nu se poate vorbi de toxicitate, efectul in timp este limitat, iar subiectii sunt voluntari. Este oare mai etic sa faci experimente pe animale care in fata omului nu pot spune nici da, nici nu? Oricum, pe termen lung, sanatatea subiectilor nu este afectata, ci, dimpotriva, vitalitatea lor creste.
Hahnemann insusi a facut aproape 100 proving-uri pe propria persoana si a murit la varsta de 88 de ani, lucrand si scriind pana in ultimele clipe ale vietii! De aceea, el a recomandat ca proving-urile sa fie facute de tineri, pentru efectele lor benefice si mai ales de medici, pentru ca acuratetea informatiilor sa fie maxima.
Au existat insa si "pasionati" care au exagerat, mergand poate prea departe cu experimentele facute pe ei insisi, din dorinta de a cunoaste cat mai multe lucruri despre remediile folosite. Insa informatiile pe care le-au obtinut au ajutat atatia oameni aflati in suferinta!
Traumatismele sunt o categorie de afectiuni care pot beneficia de ajutorul remediilor homeopatice. Unele dintre cele mai neplacute si incapacitante accidente sunt fracturile. La oamenii in varsta, de exemplu, o fractura de col femural (care apare frecvent la traumatisme relativ usoare, pe fondul inerent al osteoporozei) se soldeaza de multe ori cu imobilizarea prelungita la pat si o suferinta indelungata. Dar si la persoanele tinere, active, fracturile au consecinte neplacute.
Nu uitati ca intotdeauna este necesar consultul medical de specialitate si, daca este cazul, imobilizarea fracturii in gips de catre medicul ortoped. Folosirea remediilor homeopatice ajuta la o vindecare mai rapida si cu mai putine dureri.
Primul remediu care trebuie administrat dupa o fractura este Arnica, mai ales daca este o fractura simpla, fara solutii de continuitate (pielea este intacta). Sunt suficiente cateva doze de Arnica 30 CH in primele 1-2 zile, chiar din ora in ora la inceput, daca simptomele sunt foarte intense, in cazul unui traumatism puternic. Administrat imediat, remediul previne socul traumatic, ajuta la reducerea edemului post-traumatic, a durerilor aferente si la resorbtia mai rapida a hematomului.
Daca durerea este foarte accentuata la cea mai mica miscare, nu numai a membrului afectat ci chiar a altor parti ale corpului, fara o legatura directa cu membrul fracturat, este utila o doza de Bryonia alba.
Daca este vorba de o fractura cominutiva (cu multe aschii osoase), in special in vecinatatea unei articulatii sau a unor terminatii nervoase, cu dureri care iradiaza de-a lungul filetelor nervoase, Hypericum este remediul de selectie.
Dupa ce osul a fost imobilizat corect de catre medicul ortoped, formarea calusului poate fi accelerata prin folosirea remediului Calcarea phosphorica in potenta mica, 5/6/7 CH de 2-3 ori pe zi, timp de 10-14 zile, in functie de gravitatea fracturii. Remediul este foarte util, mai ales in situatiile in care calusul nu se formeaza si extremitatile osoase nu au tendinta sa se sudeze la loc. O alta optiune in astfel de situatii este Symphitum, administrat in acelasi mod.
Desi sunt lipsite de reactii adverse, este indicat sa nu folositi timp indelungat remedii homeopatice fara sfatul unui medic specialist. Daca dupa mai multe doze de remediu sesizati simptome noi sau amplificarea celor existente, trebuie sa opriti administrarea remediului, pentru a evita aparitia unui proving si sa cereti sfatul unui medic homeopat.