În afară de condițiile medicale, precum o tumoare la nivelul glandei pituitare, bărbații nu dispun de nivelul necesar de prolactină necesar pentru stimularea lactației. Așa că, dacă nu pot produce lapte sau hrăni copiii, de ce au bărbații sfârcuri? Răspunsul acestei întrebări poate fi regăsit în perioada de determinare a sexului, din timpul dezvoltării embrionare. Pe scurt, cu toții ne naștem ca femei în uterul mamelor, în momentul în care este conceput embrionul.
De ce au bărbații sfârcuri?
Oamenii sunt mamifere, ceea ce înseamnă că sunt vertebrate cu sângele cald, acoperite de păr, care respiră aer și produc lapte pentru hrănirea sugarilor. Până în momentul în care genele cromozomului Y încep să acționeze, după cea de-a 4-a săptămânii a dezvoltării embrionului, embrionii de sex masculin și feminin se dezvoltă identic. Formarea glandelor mamare și a țesuturilor la speciile de mamifere este conservată și începe să aibă loc timpuriu în dezvoltare, înainte ca procesele care oferă genul copilului să aibă loc.
Gonadele embrionilor apar în jurul săptămânii 4 de dezvoltare și nu joacă un rol în procesul de dezvoltare în acel moment. În cursul celei de-a 8-a săptămâni, celulele embrionare încep să fie supuse determinării sexului. Masculii secretă atunci factorii care blochează dezvoltarea ductelor mamare și structurilor specifice feminine. Odată ce embrionul masculin începe să producă testosteron, acest hormon poate influența alte trăsături specifice sexului în organism.
Sfârcurile bărbaților nu au niciun avantaj evolutiv, dar nici nu produc vreun prejudiciu. Dezvoltarea acestor structuri nu are nevoie de foarte multă energie pentru a fi făcută. Mare parte din dezvoltarea țesutului mamar și a funcției glandei mamare la femei are loc în timpul pubertății, iar nivelul de prolactină este consolidat doar în momentul unei sarcini.
În ciuda faptului că au o cantitate limitată de țesut mamar subdezvoltat, bărbații sunt susceptibili apariției cancerului la sân. Este extrem de rar ca un bărbat să dezvolte această boală, iar bărbații reprezintă mai puțin de 1% dintre toate cazurile de cancer la sân, însă se poate întâmpla. Factorii de risc cunoscuți includ obezitatea, nivelurile de estrogen, consumul de alcool și bolile de ficat.