10 mituri despre cresterea copiilor

Mitul numarul 1 - scurgerea nazala de culoare galben-verde inseamna ca cel mic are sinuzita si necesita tratament cu antibiotic

Acesta afirmatie este de cele mai multe ori falsa. O infectie a sinusurilor se defineste intr-adevar printr-o rinoree de culoare galben-verde care insa dureaza intre 10-14 zile fara a se observa nici o imbunatatire a starii de sanatate.

Multe alte infectii produse de variati virusi pot determina aparitia scurgerilor nazale, insa, spre deosebire de sinuzite, aceste tipuri de infectii nu raspund la antibiotic.

Toti parintii trebuie sa inteleaga diferenta dintre o infectie produsa de un virus si cea produsa de o bacterie; numai infectia de tip bacterian raspunde la antibiotice.

Exista raspandita convingerea ca rinoreea de culoare galben-verde este echivalenta cu sinuzita; drept urmare multi parinti le dau celor mici antibiotic chiar daca nu este necesar starii lor de sanatate.

Aminteste-ti ca o scurgere nazala galben-verde inseamna ca intr-adevar copilul are o infectie, dar daca nu dureaza mai mult de 10-14 zile, atunci este vorba despre o simpla raceala care va disparea si fara antibiotic.


Mitul numarul 2 - febra iti face rau

Febra in sine nu este dureroasa si nici periculoasa decat daca este foarte ridicata (de la 38 grade Celsius in sus); nu afecteaza creierul si nu produce alte probleme. Febra nu este o boala, ci un simptom care insoteste multe dintre bolile copilariei, in special infectiile.

Trebuie sa suni de urgenta medicul de familie sau medicul pediatru daca un sugar are temperatura rectala de peste 38 grade Celsius, daca un copil cu varsta intre 3-6 luni are o temperatura mai mare de 38.3 grade Celsius sau daca un bebelus mai mare de 6 luni are o temperatura mai ridicata de 39 grade Celsius.

Pentru copiii mai mari este mai putin important numarul indicat de termometru, cat modul in care ii este influentata activitatea si starea de spirit. Daca este dinamic, activ si are chef de joaca, daca nu are dificultati respiratorii, mananca si doarme bine sau daca temperatura ii scade rapid datorita tratamentului aplicat acasa, atunci nu este nevoie sa fie consultat medicul.

Este foarte important sa retii ca febra nu constituie numai simptomul unei afectiuni serioase. In timp ce unii copii se simt bine cu o temperatura de 38.5 grade Celsius, altii pot reactiona foarte urat la o temperatura de 38.3 grade Celsius si chiar in contextul inregistrarii unei temperaturi normale sau scazute.

Chiar daca micutul nu are febra, dar da semne de irascibilitate, confuzie, letargie, are dificultati respiratorii si un puls accelerat, dar slab, refuza sa manance sau sa bea lichide, are o durere de cap serioasa, are aspectul unui bolnav, chiar daca ii scade febra sau febra persista mai mult de 24 de ore, atunci consulta-l de urgenta pe medicul specialist.


Mitul numarul 3 - febra iti face bine

Febra reprezinta unul dintre primele semne ca organismul se lupta cu o infectie; scaderea febrei nu inseamna ca infectia a fost eliminata definitiv. Tratarea unei temperaturi ridicate, mai ales daca este produsa de o infectie, nu-l va ajuta pe cel mic sa se simta mai bine intr-un timp record.

In cazul in care cel mic are febra, mai ales daca este destul de scazuta, dar nu se simte rau fizic, atunci este bine sa nu-i dai sa inghita nici o pastila pentru scaderea temperaturii. Trebuie sa-l pui sa bea foarte multe lichide, penru ca exista riscul deshidratarii. Daca optezi pentru un medicament ce-i va reduce febra, atunci este bine sa intocmesti un tabel cu orele la care a fost administrata tableta si sa te asiguri ca respecti un dozaj corect.


Mitul numarul 4 - cresterea dintilor

Nu este adevarat faptul ca febra, diareea, varsaturile constituie neaparat simptome ce semnaleaza cresterea dintilor. In situatia in care cel mic are si alte simptome precum o temperatura ridicata, trebuie sa stii sa cauti cauza si in alta parte - infectiile virale, de exemplu, reprezinta o boala des intalnita in randul copiilor, mai ales in perioada cresterii dintilor.

Primul dinte al sugarului apare in intervalul lunii a treia si a sasea. De obicei primii dinti care apar sunt doi dinti din fata, partea de jos, urmati de patru dinti ai maxilarului superior in decursul a 8 saptamani de la aparitia primului dinte. Pana la varsta de 3 ani, copilul va avea o dentitie primara formata din 20 de dinti. Cei mai multi copilasi manifesta dorinta de a mesteca lucruri cu o textura mai solida. Altii, din contra, se irita din cel mai mic lucru din cauza durerilor produse de cresterea dintilor si au gingiile umflate si extrasensibile.

Pentru a-l scapa pe cel mic de durere poti masa viguros timp de cateva minute zona dureroasa, poti unge zonele respective cu geluri special concepute pentru acest tip de durere sau ii poti administra un tratament cu ibuprofen sau paracetamol, numai daca medicul pediatru aproba acest lucru.


Mitul numarul 5 - Cerealele pe care le mananca cel mic il vor ajuta sa doarma bine noaptea

Acesta este un mit fara nici un strop de adevar. Somnul celui mic pe timpul noptii are legatura cu aplicarea unei rutine (la maxim 20.00 copilul este in pat, de exemplu) prin intermediul careia va invata sa doarma de unul singur la o ora fixata; somnul nu are legatura cu starea de foame sau de satietate. Tine minte ca foarte multi bebelusi reusesc sa doarma noptile dupa ce depasesc varsta de 3-4 luni.

Laptele matern si alti suplimenti nutritivi creati special pentru cei mititei trebuie sa fie administrati in primele 6 luni de viata; nu te grabi sa incepi sa-l hranesti pe sugar cu mancare solida pentru ca poate dezvolta diferite alergii alimentare. Tractul intestinal al bebelusului nu este suficient de mult dezvoltat in primele luni de viata, iar alimentele solide nu pot fi digerate in totalitate.

Un alt motiv pentru a nu-ti hrani sugarul cu mancare solida in primele 4-6 luni este reprezentat de supra-alimentatie, din moment ce copilul nu arata cand este satul. De asemenea, daca un sugar este hranit cu produse necorespunzatoare varstei pe care o are, exista pericolul inecarii cu respectivele alimente.


Mitul numarul 6 - colicile sunt produse de...

Inca nu se stie cu siguranta ce anume determina aparitia colicilor infantile, des intalnite printre sugari - prezenta gazelor intestinale, dificultati de alimentatie, dezvoltarea anumitor alergii etc. Incepand de la varsta de 2-3 saptamani, aproape orice bebelus se confrunta cu o stare de agitatie, mai ales spre sfarsitul zilei; aceasta este modalitatea lor de a face fata stimulilor din timpul zilei. Bebelusii care au colica sunt mult mai senzitivi fata de acesti stimuli.

Colica infantila afecteaza nou-nascutii in procent de 10-25%, manifestandu-se printr-un plans inconsolabil ce se repeta. De obicei apare in jurul varstei de 2-3 saptamani, atinge un "punct culminant" la 6 saptamani si apoi se imbunatateste treptat, disparand de la sine in jurul varstei de 3-4 luni.

Cel mai comun simptom se manifesta printr-un plans fara lacrimi ce poate dura timp de 2 sau 3 ore. Bebelusii care se confrunta cu aceasta problema par a fi in mari dureri si sunt greu de linistit. In timpul acestor "crize de plans", copilasul da din picioruse, iar abdomenul sau pare "umflat" si foarte incordat. Cei mai multi dintre bebelusi au in medie cam 2 episoade de plans pe zi; intre episoade se comporta absolut normal.

Nu exista nici un medicament care sa poata vindeca mai repede colica infantila. Trebuie sa-ti fie foarte clar atat tie, cat si celorlalti membri ai familiei ca aceasta colica reprezinta o problema benigna care se rezolva de la sine fara a lasa efecte secundare.

Pentru a mari confortul celui mic poti:

• sa strangi copilul in brate;
• sa-l mangai usor pe spate;
• sa-l scoti la o plimbare;
• sa-i pui in camera sa asculte o muzica linistitoare;
• sa-l masezi;
• sa folosesti un scaun cu vibratii.

Nici una dintre masurile de mai sus nu functioneaza in acelasi fel pentru toti copilasii care au colica infantila, insa le poti incerca pe toate pentru a descoperi variata adecvata bebelusului tau.


Mitul numarul 7 - copilul tau are nevoie zilnic de multivitamine

In general nu este nevoie sa ii asiguri celui mic un plan alimentar nutritional care sa contina zilnic multivitamine. Copiii care au cu adevarat nevoie de vitamine si suplimente alimentare sunt aceia care au o dieta saraca, care au probleme cu ficatul sau se confrunta cu anumite probleme medicale cronice, mai ales cei care au o malabsorbtie - si au nevoie sa previna aceste deficiente.

Copilasii care sunt hraniti exclusiv cu lapte matern, cei care au pielea de culoare mai inchisa sau au o expunere la soare limitata pot avea, de asemenea, nevoie de suplimenti nutritivi. Cel mai bine este sa asociezi multivitaminele recomandate de medicul pediatru / medicul de familie cu o dieta echilibrata.


Mitul numarul 8 - premergatorul iti ajuta copilul sa mearga mai repede

In general este recomandat sa nu folosesti premergatorul, pentru ca aceasta nu numai ca nu-l va ajuta pe copil sa mearga mai repede, dar poate deveni periculos mai ales daca bebelusul este lasat nesupravegheat in premergator.

Premergatoarele stationare sunt mult mai sigure. In cazul in care totusi decizi sa utilizezi un premergator mobil, asigura-te ca zona sa nu prezinte nici un pericol pentru siguranta copilasului (de exemplu, sa nu se afle in apropierea unor scari) si nu-l lasa nesupravegheat nici o clipa.


Mitul numarul 9 - pedeapsa si disciplina nu sunt acelasi lucru

Este important sa descoperi motivul care-l determina pe copil sa aiba rezultate slabe la scoala. Motivele din cauza carora copiii nu mai pot fi atenti in bancile scolii sunt numeroase:

• lipsa motivatiei de a invata;
• existenta unor probleme in camin - privind parintii sau alti frati;
• obiceiuri sau abilitati de invatare slab dezvoltate;
• probleme emotionale sau/si comportamentale;
• incapacitatea de invatare - dislexie, de exemplu;
• un nivel de inteligenta mai scazut;
• anxietatea;
• deprimarea.

Este dificil sa-ti imaginezi daca problemele copilului de la scoala sunt cauzate de probleme medicale (de depresie, de exemplu) sau daca aceste probleme incep de la faptul ca nu mai au rezultate bune la invatatura. Cei care inregistreaza performante scazute la invatatura se afla sub presiunea unui stres puternic si dezvolta diferite strategii pentru a-i face fata. Unii isi exteriorizeaza sentimentele, lucru ce poate conduce la etichetarea lor fie drept clovni ai clasei, fie drept "nebunii" clasei cu probleme comportamentale. Altii isi ascund foarte bine trairile si sentimentele, ajungand sa se planga zilnic de dureri de cap sau de stomac.

Numai un specialist poate evalua comportamentul si starile copilului tau pentru a stabili un diagnostic corect si pentru a veni cu cele mai bune solutii. Daca realizezi ca ai un copil ce se confrunta cu probleme la scoala vorbeste fie cu profesorul lui (invatator, diriginte), fie apeleaza la sfaturile unui psiholog. Indiferent de varianta pentru care optezi, ai grija sa nu-ti ia prea mult timp sa descoperi problemele copilului tau!


Mitul numarul 10 - copiii si adolescentii nu sufera din cauza depresiei si daca sufera, nu necesita tratament

In timp ce toata lumea stie ca depresia afecteaza aproximativ un procent de 20% din populatia adulta, nu este cunoscut suficient de bine faptul ca depresia reprezinta o problema majora de sanatate si in perioada copilariei si a adolescentei. De fapt, depresia copilului constituie o problema cu mult mai semnificativa decat depresia adultului; ea apare in timpul procesului de dezvoltare al copilului, putand interveni fara afisarea unor comportamente si sentimente.

Depresia copilului, lasata netratata, are urmatoarele consecinte:

• afecteaza performantele de la invatatura;
• influenteaza interactionarile sociale si dezvoltarea capacitatilor de comunicare cu cei din jur;
• distruge increderea in sine;
• poate conduce la abuzul de substante ilegale;
• poate dezvolta comportamente contradictorii, violenta si agresivitate;
• gandirea depresiva poate deveni o constanta in procesul de dezvoltare al personalitatii, copilul ramanand cu efecte secundare pentru restul vietii sale;
• in timp, depresia se poate termina cu un suicid.

Simptome comune depresiei copilului:

• tristetea;
• incapacitatea de a simti placere, de a se bucura de ceva, de a zambi;
• irascibilitate;
• oboseala;
• insomnii;
• incredere de sine foarte scazuta sau chiar inexistenta;
• incapacitate de interactionare cu cei din jur.

Comparativ cu adolescentii, copiii au si simptome fizice precum dureri puternice de cap sau de stomac, halucinatii, isi exprima frici exagerate. Adolescentii, in schimb, au ganduri cu adevarat "disperate", schimbari extreme de greutate (ingrasare/slabire brusca) si dorm excesiv in timpul zilei.