Jurnal de sarcina II - "Bebe cere!"

De exemplu, vreau sa incep un curs de perfectionare, ceea ce mi-am dorit de fapt de mai multa vreme; sau sa citesc mai mult, sa exersez limba franceza, pe care o vorbesc si pe care vreau sa o imbunatatesc. De alfel, am si inceput sa ma ocup de o parte din aceste aspecte, dar simt ca am energie sa fac si mai mult.

Poate ca energia aceasta se explica prin faptul ca acum, la 4 luni si aproape doua saptamani, ma simt foarte bine, am trecut de perioada cumplita cand nu puteam sa mananc nimic si simteam o amorteala in tot corpul. Pur si simplu nu ma interesa nimic, doar sa ajung acasa si sa ma odihnesc. Pana acum doua saptamani aveam greturi de dimineata pana seara, nu reuseam sa mananc decat putin iaurt si fructe, nu suportam nici macar mirosul de mancare. Ceea ce m-a uimit chiar si pe mine a fost ca dupa o luna si jumatate de sarcina nu mai suportam cafeaua - eu, care beam inainte cu mare placere cate 2-3 cesti pe zi.

Nu-mi mai placeau nici parfumurile pe care le foloseam inainte de a ramane insarcinata, si de care eram foarte incantata. Nu doar parfumurile mele, dar nu-mi placea sa simt nici la altcineva un miros prea puternic. La serviciu am renuntat la bunele maniere si l-am rugat pe un coleg sa-si schimbe after-shave-ul fiindca pur si simplu ma enerva de fiecare data cand trecea pe langa mine.

Din fericire, acesta nu s-a suparat - ba chiar s-a amuzat de "fasoanele" mele de femeie gravida si a zis ca nu-mi poate refuza asemenea dorinta. Am remarcat la toti colegii mei ca au devenit mult mai atenti cu mine, toti sunt acum mult mai permisivi: "Si ce daca a facut sau n-a facut asta, este insarcinata!". Adica "Insarcinata" este cuvantul magic, care-i face pe toti (nu numai pe colegi, dar si pe unii necunoscuti), sa ma priveasca altfel. De pilda, saptamana trecuta stateam la rand la Administratia Financiara, impreuna cu o colega si ea a pronuntat cuvantul "insarcinata". Cei din fata si-au dat seama ca este vorba despre mine si ne-au poftit foarte politicosi in fata, ceea ce m-a bucurat si m-a facut sa ma consider mai speciala.

Pentru ca perioada dificila, cu stari de voma si somnolente, a trecut dupa ce am ajuns in luna a patra, acum am intrat in alta etapa - am o inimaginabila pofta de mancare. Vreau sa spun ca la un interval de doua ore mi se face foame, si chiar am inceput sa am anumite "pofte", care ma chinuie foarte mult daca nu mi le satisfac.

Practic, mananc aproape orice, dar in special fructe si legume. Mai nou, simt nevoia sa am la masa in fiecare zi o ciorba sau o supa. Intr-o seara, chiar nu aveam acasa asa ceva, dar mi-era atat de pofta, incat l-am luat pe sotul meu si am mers la cel mai apropiat restaurant din cartier sa mancam ciorba. La serviciu colegii stiu de transformarea mea in mare "mancacioasa", si atunci toti ma imbie cu tot ce au ei mai bun: "Uite, da-i lui bebe sa manance!" sau "Are nevoie bebe!".

Si, fiindca "bebe" cere tot timpul de mancare, petrec cel putin o ora la serviciu mancand. Norocul meu este ca avem o bucatarie amenajata cu toate utilitatile, unde colegii isi iau masa de pranz, iar eu - multiplele mese zilnice. Chiar si inainte de a ramane insarcinata, mancam mai des si putin. Acum, singura diferenta este ca acestea sunt mult mai frecvente, dar am incercat sa ma controlez in sensul ca evit dulciurile, pastele, prea multa paine si tot ceea ce ingrasa, incercand sa fiu grijulie cu ceea ce mananc: cat mai multe fructe si legume, carne slaba, branzeturi si iaurturi. Chiar daca ma ingras, ceea ce nu s-a intamplat pana acum, doresc sa nu devin o "balena" de 100 kg. Oricum, asta ramane de vazut, deocamdata "bebe cere".

de Monica Creteanu
foto de Vasile Camara / Vista