Varicela: boala copilariei

Atentie la perioada de incubatie!

Are o perioada de incubatie de 14 zile, timp in care nu exista o eruptie cutanata si nici simptome, astfel incat este imposibil de aflat daca cel mic “a luat” boala sau nu. Apar ulterior vezicule pe piele, insotite de o stare febrila si de disconfort. In functie de varsta copilului, el poate intelege si accepta ce i se intampla si poate exprima in cuvinte ce simte: mancarime, neplacere, deruta, frica. Data fiind izolarea in casa, copilul poate sa devina trist, nervos, frustrat, sa nu-si gaseasca locul sau o activitate placuta. Pentru un copil care merge la gradinita sau la scoala, va fi o perioada dificila de strabatut, iar parintii vor trebui sa faca amenajari speciale, incepand de la jocuri in casa, filme etc. pana la taiatul unghiilor, regim alimentar, atenuarea mancarimii si altele.


Izolarea si mancarimea

De obicei, varicela nu pune probleme medicale si nici psihologice, intrucat nu necesita tratament, traume medicale, investigatii sau interventii si starea de rau nu este accentuata. Dupa primele zile in care apare eruptia si copilul se simte rau, cu febra si o stare de disconfort, nu poate manca, urmeaza o perioada in care isi revine si se poate juca, poate manca, citi sau colora, cu singura restrictie - cea a iesitului din casa. Izolarea si mancarimea par a fi pietrele de incercare ale acestei boli.


La varsta inaintata boala este mai severa

La copilul mai mare, peste 10 ani sau la adolescent, boala poate fi resimtita mai dificil, fie din cauza imaginii corpului, afectata de eruptie, fie din cauza temerilor proprii fata de urme si cicatrici, fie din cauza unei tolerante prea scazute la frustrare care nu permite adaptarea la o stare trecatoare de boala, de indisponibilitate, de repaus acasa etc. Sigur ca la varste mai mari, boala este suportata mai greu si din cauza unor forme mai severe, unei temperaturi mai ridicate sau a unor complicatii care pot aparea.


Cum reactioneaza parintii?

Reactiile parintilor sunt si ele diferite. De la unii care considera un lucru extrem de banal, isi amintesc de cand au facut ei insisi varicela, pot retrai cu usurinta si fara suferinta perioada de atunci, de care acum se pot amuza, pana la cei pentru care cea mai mica bubita aparuta pe corpul copilului reprezinta o drama. Exista mame care interzic cu desavarsire copilului sa se scarpine pentru a nu-i ramane semne si cicatrici si care il “pazesc” sau ii imobilizeaza mainile. Asta poate deveni un stres enorm pentru copil care pe langa restrictia de a iesi din casa, starea de rau si mancarime, nu-si poate folosi nici mainile.

Fireste ca anxietatea parintilor si mai ales a mamei se poate manifesta cu orice ocazie si din orice boala a copilariei sau accident banal se poate face o tragedie. Ce efect au aceste reactii disproportionate asupra copilului? In cele mai multe cazuri, copilul preia teama mamei si incepe el insusi sa se teama de orice, reducandu-si actiunile si interactiunile cu copiii. In alte cazuri, devine dependent de ingrijirile materne, se refugiaza la mama sa la cea mai mica zgarietura.

La extrema cealalta se afla parintii care sunt prea distanti, absenti, care nu tin seama de starile copilului bolnav sau il cearta pentru ca s-a imbolnavit, julit, lovit. Pentru ei este o povara la fel de mare ca si pentru cei anxiosi sa se lupte cu ingrijorarea si neputinta doar ca modul de manifestare este diferit.