Ei se intreaba daca adolescentul este suficient de matur sau de responsabil ca sa reuseasca sa-si poarte de grija, sa se fereasca de pericole sau de tentatii primejdioase. Sunt parinti care au incredere in copiii lor, care i-au trimis in tabere sau impreuna cu alti adulti inca de mici si pentru care lucrurile sunt clare. In cazul celor care nu au insa o comunicare suficient de buna cu copiii lor sau se tem ca acestia nu-si vor putea purta de grija sau vor face cine stie ce prostii, lucrurile stau altfel.
Desi teoretic, am putea fixa o varsta de la care adolescentii sa poata merge singuri in vacante, practic este vorba despre interactiunea mai multor factori. Printre ei putem enumera: independenta copilului, modul in care el se poate descurca singur, prietenii lui, relatiile parinte-adolescent, deschiderea parintelui sau teama lui.
Daca parintii nu au incredere sa-si lase adolescentii sa plece singuri, inseamna ca vacantele le vor petrece impreuna. Asta inseamna ca pleaca si revin impreuna dar apar probleme legate de activitatile desfasurate acolo. Adolescentii au anumite gusturi si preferinte, parintii altele. Astfel incat, atat unii cat si ceilalti raman cu un gust amar al vacantei in loc de unul placut.
Sigur ca nu poti merge cu parintii la discoteca dar trebuie sa respecti ora pe care ei ti-au impus-o pentru intoarcere. Alte neintelegeri apar de regula legate de cumparaturi sau program. Parintii se declara mai obositi decat au plecat iar adolescentii sunt amarati ca nu s-au putut "distra".
O varianta care pare a fi satisfacatoare pentru ambele generatii sunt calatoriile in strainatate sau in locuri turistice, in care sunt multe lucruri de vazut si de vizitat. Drumetiile sau calatoriile cu masina, circuitele in care fiecare noapte este dormita in alt loc par sa satisfaca atat pe cei tineri cat si pe parintii lor. Ele inlocuiesc in buna parte vechile vacante la mare sau la munte, petrecute la hotel, in care programul era aproape identic in fiecare zi.
Totusi a petrece cateva zile impreuna cu adolecentul este o ocazie buna de a comunica cu el, de a vorbi despre diferite lucruri de care nimeni nu are timp sau chef in rest timpului. Este moemntul poate pentru a descoperi ce ii place, ce il atrage, incotro ar vrea sa se indrepte in viitor. Sau asa cum spunea o mama: "Daca n-as fi fost in acest concediu, n-as fi aflat atat de multe despre fiul meu!"
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
Posteaza comentariu