Emotiile sunt prezente la toate varstele si sub diferite denumiri. Vedem o fetita de 2 anisori care isi ascunde capul dupa mama ei atunci cand cineva ii spune ca este frumoasa... Mama ei ne explica: "S-a rusinat! Cand era mica zambea la toata lumea dar acum de cand e mai maricica, nu mai vrea, se rusineaza imediat."
Ne intalnim apoi cu cazurile din gradinita cand multi dintre copii nu spun poezia la serbare sau nu raspund cand Mos Craciun ii intreaba cati ani au. Parinii spun ca sunt timizi, ca le e rusine sau ca au prea multe emotii. Tot in aceasta perioada incep sa apara diferite manifestari somatice "de emotie". Este vorba despre copii pe care incepe sa-i doara burtica, capul, sa vomite inaintea unui eveniment important. Analizele medicale nu arata nicio cauza somatica si medicul le spune parintilor ca este "de emotie" sau "pe fond nervos".
Sunt copii pe care ii numim emotivi sau sensibili si care reactioneaza imediat la o emotie chiar fara o intensitate foarte mare. Parintii sunt adesea ingrijorati pentru ca nu stiu cum sa-l pregateasca pe cel mic pentru a face fata unui eveniment si nu stiu care este suferinta lui si daca vor reusi sa-l ajute s-o depaseasca. Insa unii dintre parinti isi amintesc ca si ei cand erau de aceeasi varsta reactionau similar si atunci inteleg perfect ce se intampla cu copilul lor, ce il ajuta dar si ce ii agraveaza starea in acele momente. Altii se recunosc si acum ca fiind la fel de emotivi si elaborand mereu strategii pentru a face fata diferitelor evenimente din viata.
Emotiile din perioada scolii
Vine apoi perioada scolii si aici emotii mari! Atat pentru copii cat si pentru parinti. Copiii incep sa spuna despre emotiile lor. Fie ca este vorba despre copii care plang la scoala, fie de cei care se tem cand sunt ascultati sau cand dau lucrari, fie de cei care au diferite manifestari corporale (transpira, simt ameteala, nod in gat, dureri de burta etc). Din nou se pune problema unui ajutor de urgenta intrucat aceste emotii sunt uneori invalidante. Desi copilul a invatat si stie, nu reuseste sa scrie nimic la lucrarea de control. Emotiile il coplesesc, uita tot, tremura, plange, se teme si incepe sa evite astfel de situatii. Dar cum ele nu pot fi evitate, se ajunge curand la o situatie fara iesire.
Emotiile inainte de concursuri
Ceilalti copii spun despre emotiile pe care le au inainte de teza, de un concurs, cei care fac sport, dans, canta, participa la diferite concursuri, auditii, examene si care pot vorbi despre ce simt inainte, despre cum se intreaba daca se vor descurca, ce loc vor obtine, cat de bine vor dansa, stiu care este miza concursului, au trecut prin diferite situatii si mai bune si mai rele, pot face fata trairilor lor. Ii vedem la concursurile de dans si vedem cu usurinta manifestarea emotiei, nerabdarii, nervozitatii, isi arajeaza parul, costumul, beau apa, pun intrebari sau isi freaca mainile, se agita de colo-colo etc. Parintii sau antrenorul incearca sa-i linisteasca, sa-i tina de vorba, sa ii incurajeze si odata intrati pe scena, pe ringul de dans, in sala de examen, emotiile dispar si copilul reuseste sa-si desfasoare activitatea pe masura pregatirii sale.
Emotiile primei iubiri
Apoi in perioada de pubertate, apar altfel de emotii, pe care le-am putea lega de iubire. A-ti placea de un coleg, de o colega, de un vecin de aceeasi varsta sau mai mare, toate astea fac obrajii sa se inroseasca si inima sa sparga pieptul! A te intalni, a da ochii cu cel de care iti place produce multe emotii si acum apar manifestari pe care le stim cu totii si pe care le traim de cate ori ne indragostim. "Fluturasi in stomac" este o expresie care incearca sa exprime in cuvinte senzatiile de nerabdare, fericire, teama, entuziasm si multe altele pe care le simtim in acelasi timp si care ne tulbura foarte mult. Cand simtim emotiile, stim deja ca ne-am indragostit, "simt ceva pentru el/ea", "imi bate inima cand suna la telefon", "ma fastacesc cand o intalnesc", "nu mai stiu de mine", "pierd cu totul", "uit de toate"...
Sa nu ne oprim insa aici si sa mergem in calatoria noastra mai departe, la emotia pe care o simtim cand aflam ca vom avea un copil, cand il vedem prima data, la primul zambet, cand face primii pasi sau la prima serbare. Cata emotie simte mama cand isi vede copilul pe scena?
In toate situatiile de care am amintit astazi si in multe altele pe care fiecare dintre voi si le aminteste din propria sa viata este vorba despre o traire intensa produsa de o investitie afectiva masiva. O persoana importanta, o situatie inedita, un eveniment perceput ca decisiv sunt incarcate cu o mare energie psihica, au o miza mare din punct de vedere afectiv, reprezinta intr-un fel sau altul o rascruce si asta face ca tot psihicul si corpul sa fie mobilizate.
Posteaza comentariu