Tipare in educatia si cresterea copiilor

Tiparele educationale in Romania

1. "Copilul dresat" - frica este valoarea promovata. Dupa principiul "copilul trebuie sa stie de frica" pentru ca numai asa va face lucrurile bine, avand bine intiparit in minte ce i se va intampla daca va gresi sau nu va face anumite lucruri;

2. "Copilul amenintat" – amenintarea (valoarea principala) este folosita ca o metoda de prevenire a unor eventuale fapte ale copilului, cum ar fi refuzul de a manca, de a-si face temele, de a-si face ordine ("daca nu mananci te dau la tigani", "daca nu-ti faci temele te duc la scoala de corectie");

3. "Copilul conditionat" - valoarea promovata de acesti parinti este bunul material. Parintii folosesc recompense, promisiuni, unele exagerate, multe dintre ele nerespectate, pentru a-l determina sa faca chiar si cele mai simple lucruri ("daca esti cuminte o sa-ti aduca Mos Craciun un sac plin cu jucarii"). Acest comportament conduce la dezamagirea copilului si la scaderea increderii in cel ce i-a facut promisiunea. Recompensele nu mai au curand nici un efect, iar promisiunile devin doar niste vorbe goale in care nici parintii, nici copiii nu mai cred;

4. "Copilul nestiutor" - "Protectia proiectata" pare sa fie valoarea principala a acestor parinti. Ei incearca sa ascunda adevarul sau chiar folosesc minciuni pentru a rezolva situatiile considerate mai delicate (decesul, divortul, conflictele), mergand pe ideea ca cel mic nu intelege mare lucru din ceea ce se intampla, ca-l vor afecta prea mult sau ca nu are rost sa le stie asa cum sunt ele in realitate. Copilul insa simte ceea ce se intampla si este afectat atat de ceea ce se intampla cat si de lipsa cuvintelor care denumesc acele lucruri;

5. "Copilul refuzat" - valoarea lor principala este maturitatea. Ei considera ca numai adultii pot sti, cunoaste, intelege. Evitarea, amanarea sau refuzul unor raspunsuri, discutii, probleme pe care copilul le ridica este modul obisnuit de raportare la minor – adesea i se spune copilului ca va intelege cand va fi mai mare, ca nu este de varsta lui aceasta discutie, dar aceste conduite nu fac altceva decat sa induca confuzie, neincredere si sa suscite o curiozitate si mai mare din partea copilului;

6. "Copilul pacalit" – centrarea parintilor este pe scop. Nu conteaza cum il ating, important este sa-l atinga. Este vorba de pacaleala pe care parintii o folosesc pentru a determina copilul sa manance, sa faca la olita, sa doarma. Atentia copilului este distrasa cu altceva si in acest timp copilul este pacalit sa manance sau sa faca o alta actiune, ca si cum ar fi preferabil sa nu-si dea seama ce face sau sa nu aiba vreo reactie;

7. "Copilul de fier" - ratiunea sau cenzura este valoarea centrala. Interzicerea exprimarii gandurilor si emotiilor pentru ca parintii considera ca e util copilului sa invete anumite clisee politicoase si sa nu spuna lucruri "despre care nu se vorbeste". Copiii au tendinta de a povesti si de a vorbi destul de mult despre ceea ce vad, ce aud, ce invata, despre lucrurile noi din jurul lor, de a-si exprima emotiile cu privire la situatiile prin care au trecut si daca acestea sunt inhibate, spunandu-le ca sunt prostii sau ca e rusine sa plangi, ca nu este voie, efectele vor aparea mai tarziu cand vom avea de a face cu un copil tacut, retras, inexpresiv;

8. "Copilul batut" – parintele se centreaza pe pedeapsa ca forma de educatie, lovirea copilului apare in momentul in care parintele este extrem de nervos si considera ca altfel copilul nu intelege. De asemenea, apartenenta "bataii" la educatie este de multe ori un lucru mostenit si invatat din familie ("bataia e rupta din rai", "unde da mama creste");

10. "Copilul derutat" - acesti parinti exprima problemele de cuplu care interfereaza cu rolurile lor de parinti. Lipsa unor limite si reguli,  momente in care un parinte interzice un lucru copilului, celalat ii permite, reguli care sunt valabile azi, dar maine nu mai sunt, o oscilatie in comportamentul parintilor care nu permite structurarea si asimilarea unei conduite, a unor norme si valori de catre copil.

Toate acestea se transforma in blocaje ale comunicarii, punand distanta intre parinte si copil, care inceteaza sa mai asculte spusele adultului si actioneaza in virtutea unor automatisme, impiedicand exprimarea autentica si intelegerea de catre parinte a faptelor asa cum se petrec ele.

Nu afirmam ca numai asa se cresc copiii in Romania, ci doar ca exista tipare pe care, pe masura ce le descoperim este bine sa lucram cu ele, sa le  prelucram, formam, adaptam cerintelor realitatii. Dar pentru toate acestea este nevoie sa le punem in cuvinte, sa le descoperim originea si sa decidem daca vrem sa le folosim in educatia copiilor nostri.

de Anca Pietraru, psiholog