Avem fiecare in mintea noastra o reprezentare despre aceste lumi, tinuturi sau taramuri. Ele toate sunt ceva pe care nu il percepem direct, nu il vedem, nu il vizitam in mod direct, real ci doar imaginar. Ne inchipuim despre cum era viata zeilor in Olimp, despre cum traiesc fiintele fantastice in ceruri, pe fundul oceanului sau in interiorul pamantului. Toti suntem fascinati de aceste lumi si toate productiile care fac referire la ele sunt foarte seducatoare. Ca este vorba despre Jules Verne, despre Star Trek, despre Hades, despre Padurea Adormita, ni le imaginam ca pe niste locuri in care este posibil ceea ce in lumea noastra reala nu este. Ele sunt impliniri ale dorintelor noastre inconstiente, de putere, de nemurire, de intoarcere a timpului, de transformare, de vindecare. Si cum toate aceste lucruri nu sunt posibile, este nevoie sa existe un taram, un tinut, o alta lume in care domnesc alte legi si in care este posibil imposibilul.
Care sunt caracteristicile acestor lumi?
Fireste fiecare are legile ei si ele ne sunt prezentate atat in basme cat si in jocuri sau filme. Sunt tinuturi in care este mereu iarna, altele in care este mereu intuneric, in unele ziua dureaza o clipa si noaptea la fel. Unele sunt populate de fiinte fantastice, altele sunt pline de pericole, pentru a trai in ele sunt necesare masuri speciale, tehnici de lupta, de supravietuire, caacteristici rare, puteri deosebite.
O alta caracteristica este modul in care se face intrarea in aceste lumi, intrucat nu oricine are acces. Sunt spatii privilegiate in care este nevoie de anumite performante pentru a intra. Sa ne gandim numai prin cate incercari trebuie sa treaca eroii din basme pentru a pasi pe un taram magic, la cate pericole sunt supusi si ce avantaje au cand reusesc.
Lumea in care suntem in vise este una la care ne putem gandi cu totii. Schimbarea mereu posibila a unui spatiu cu altul, trecerea dintr-unul in altul (suntem intr-un loc dar e ca si cum am fi in altul, un loc se schimba si imediat suntem in cu totul alta parte) face diferenta fata de lumea reala. Ceea ce este negat este distanta, parcurgerea ei. Totul este la un loc, trecerile sunt instantanee.
Auzim adesea vorbindu-se despre "lumi paralele" si despre "lumea de dincolo". Exista conceptii mai generale, mai raspandite despre aceste lumi dar si unele mai originale. Fiecare are in sinea lui o reprezentare pentru aceste "lumi", reprezentare care apare in vise sau in productiile sale artistice, in jocuri sau in fantasme.
Daca ne referim la lumea copilariei, tinuturile magice sunt extrem de numeroase si de diverse. Corabia piratilor, desertul, Polul Nord, frontul de lupta, fundul oceanului, adancul pamantului, interiorul unui vulcan, cel ma inalt varf de multe, cerul, iadul sau chiar interiorul corpului unui animal gigantic – iata cate locuri unde jocul poate avea loc.
Cum ajung copii acolo?
Fie prin simpla localizare verbala initiala: "Ziceam ca suntem in interiorul vulcanului", "Suntem in gradina fermecata a palatului", fie parcurgand un drum, intrand printr-o poarta, rostuind o formula magica.
Ceea ce numim "lume virtuala" este si ea lume, in care este posibil ceea ce nu este in real. Jocurile dar si avantajele oferite de tehnologia actuala ne permit accesul in aceasta lume. Este adevarat ca putem vorbi cu persoane aflate la mare distanta, ca putem trimite texte, fotografii, melodii si filme care ajung intr-o clipa in alt colt al pamantului, ca putem face plati, cumparaturi fara sa iesim din propria casa, ca putem afla informatii fara sa ne ridicam de pe scaunul din fata calculatorului. Deosebirea dintre real si ireal pare sa fie din ce in ce mai neclara.