SIDA: atitudinea fata de persoanele infectate

Si cu toate acestea, respingerea exista, este adesea deosebit de acerba si din cate ne spun sondajele este in continua crestere... Explicatia psihologica pentru aceasta ostilitate fata de persoanele infectate este o mare teama. De unde provine ea? De ce ne temem de fapt? Iata intrebari care merita un raspuns chiar daca respectivele persoane nu si le pun.


Cum se transmite?

Virusul HIV, cel ce cauzeaza acesta boala se trasmite in urmatoarele moduri de la o persoana infectata la o persoana sanatoasa:

• Prin contact sexual, oral anal sau genital neprotejat, fie ca este vorba despre un contact homo sau hetero sexual;
• Prin utilizarea acelorasi ace de seringa;
• Prin transfuzie cu sange infectat;
• De la mama la fat;
• In timpul alaptarii.

Cum NU se transmite?

Virusul HIv nu se poate transmite prin:

• Contactul cotidian de la scoala, serviciu, strada, metrou, autobus;
• Sarut sau atingere (desi exista sanse mici sa se trasmita prin sarut dat fiind prezenta virusului in saliva si posibile rani in gura);
• Prin bani sau alte obiecte;
• De pe capace de wc sau obiecte sanitare;
• De pe furculite, cesti etc;
• De la insecte.

Cu toate ca la celelate articole din aceasta serie, am abordat aspectele psihologice ale bolii, reactiile parintilor si ale celor din jur, modalitatile de a-l ajuta pe copil sau adolescent. De aceasta data vom incerca sa aducem in discutie atitudinea fata de persoanele infectate. Si asta deoarece foarte multe persoane, chiar si cele cu pregatire medicala au o atitudine de respingere fata de acesti bolnavi. Apoi exista profesori, parinti care izoleaza copiii infectati cu hiv sau ii trateaza cu dispret, ii evita, ii ocolesc, interzic celorlalti copii sa aibe contact cu ei.


Oamenii stiu foarte putin despre acest virus

Desi informatii despre HIV si SIDA se gasesc in multe locuri, se fac cursuri, exista carti, publicatii medicale, pliante, se vorbeste in scoli etc., oamenii stiu foarte putin despre acest virus si aceasta boala si extrem de putin despre cei infectati.

• De ce nu ne folosesc informatiile pe care le aflam, de ce le ignoram si ne temem in continuare in loc sa intrebam?
• Sa fie oare faptul ca este o boala incurabila si deci echivalenta cu moartea?
• Sa fie transmiterea sexuala sau prin intermediul seringilor folosite la injectarea drogurilor cele care ne fac sa le dispretuim pe persoanele infectate si sa ne ferim de ele?

Frica de contaminare

De fapt ne ferim de contaminare in sensul cel mai larg al cuvantului, nu neaparat de contaminarea cu un virus. Am auzit oameni care incearca sa-si indeparteze copiii de colegii lor cu HIV, spunand "nu vreau sa ajungi ca...". Asta pentru ca in trecutul persoanelor infectate banuim o tragedie, fie ea legata de acei copii despre care am auzit ca au fost abandonati la nastere si contaminati in spital, fie legata de o mama prostituata si infectata, fie de un mediu maladiv, interlop, plin de oameni care ne inspaimanta prin faptul ca se drogheaza sau au relatii sexuale intamplatoare, homosexuale etc. Inconstient apropierea de persoanele infectate, ne apropie de modul in care ele au fost contaminate si asta este un motiv suficient de puternic pentru a vrea sa ramanem departe de istoria lor, de suferinta lor, de umilinta, boala, perversiune sau de ce simtim in legatura cu ele.


Este greu sa stai langa moarte

Sigur ca atunci cand gandim lucrurile astea, constient, ne dam seama ca acei oameni, acei copii sau adolescenti nu au o vina pentru mediul in care s-au nascut sau au trait, pentru viata mamelor lor etc. Asta ne poate ajuta sa-i acceptam dar cu conditia sa fim sinceri cu noi insine si sa nu fim ipocriti. Sigur ca HIV nu se trasmite lucrand sau jucandu-te cu un copil bolnav dar pericolul in care este, trairea lui si a noastra este uneori mult prea greu de suportat. Este greu sa stai langa moarte, mai toti fugim de bolnavii incurabili, mai ales daca sunt copii sau tineri.


Sunt tratati ca si cand ar fi murit deja

"Ce rost are sa mearga la scoala daca mai are doar cativa ani de trait?", intreba cineva. Asta este un punct de vedere raspandit: lipsa de sens, de rost, de scop, apropierea certa si rapida a mortii. Doar ca ceea ce ignoram in aceasta judecata, este ca in cazul bolnavilor de o boala necrutatoare stim ca vor muri "in curand" pe cand in cazul altor oameni nu stim "cand". Acest "termen", acesta timp "pana la moarte" ne blocheaza, ne paralizeaza din a mai continua sa traim, sa invatam, sa fim, sa ne bucuram. Ii tratam pe oamenii care vor muri ca si cum ar fi murit deja, ignorand ca sunt inca vii si vor ramane vii pana cand vor muri, chiar daca acest interval se masoara in zile, luni sau ani.