Pe strada, ca si in magazine si acasa, - tot atata agitatie. Vanzarile de flori ating si ele cifre record. Sa intram, asadar, impreuna in curtea scolii... Vedem multi copii imbracati frumos, mame cu buchete de flori care nu mai prididesc sa-si aranjeze micutii asteptand sunetul clopotelului, copiii mai mari rad, se pupa si povestesc peripetii din vacanta, profesoare imbracate si ele ca pentru prima zi de scoala. Directorul va spune cateva cuvinte prin care sa deschida anul scolar, apoi... in clase... Copiii au intrat, cei mici incolonati cu invatatoarea in frunte, cei mari alergand si razand, altii mai retrasi sau nebagati in seama de colegii lor merg cu pas agale... parca n-ar intra... "Of, iar scoala!"
Am ramas in curte, parintii celor mici vorbesc intre ei "Cum e invatatoarea asta?", "Ce ati auzit despre ea?", "La ce ora termina astazi?", "Oare cand va fi sedinta cu parintii?". Daca ne dam mai aproape, vedem ingrijorare pe fetele unor mamici, se intreaba cum se vor descurca micutii, se tem ca cei mari sa nu-i loveasca. Una dintre ele are o fetita in clasa a II-a. Fetita a plans aseara si a spus: "Nu mai vreau la scola. Scoala e urata. O urasc!". Mama a incercat s-o linisteasca, i-a cumparat cel mai frumos penar ca s-o convinga sa vina la scoala. Ce este oare in sufletul ei? Dar in sufletul fetitei? De ce e urata scoala?
Mama spune ca a ajutat-o toata clasa intai la lectii, ca avea teme multe si nu mai apuca sa iasa la joaca. Mama ar vrea ca fetita sa aiba rezultate bune, dar serile devenisera un chin: copilul plangea, parintii tipau, foile zburau din caiet, ore intregi... Ea nu gaseste o explicatie pentru toate astea, dar a incercat in toate felurile "sa fie bine". Despre fetita spune ca este inteligenta, ca a invatat sa scrie si sa citeasca, ca nu are probleme cu matematica. Totusi, in fiecare dimineata sustine ca o doare capul, burta, ca-i e ameteala, ca-i vine sa vomite. Mama cauta vinovati. Sa fie invatatoarea prea severa, sa fie ei, parintii, prea insistenti, prea exigenti, sa fie copila prea lenesa sau prea sensibila? "Daca as afla ce-i in capul ei...", ofteaza mamica.
Intr-adevar, ar fi cazul sa facem un drum catre propriul nostru copil, nu doar pentru a afla ce-i in capul lui, ci si ce simte, ce crede, ce-si doreste, ce nu-i place, ce-l face sa sufere. Doar asa ne putem apropia de momentul in care vom intelege impreuna ce se intampla. De-abia cand renuntam pentru cateva momente la cearta, pedeapsa, recompensa, note, laude putem sa auzim ce spune copilul nostru. Iata cat de mare s-a facut! Parca nici nu l-am vazut preocupati fiind de cumparaturi, ore, teme...
Fie ca e in clasele primare, fie ca este la liceu, pentru orice copil scoala poate fi o placere sau un chin. Poate sa astepte ziua de maine cu nerabdare pentru a-si intalni colegii, sa se apuce singur sa faca exercitii pentru concursul de matematica sau sa planga in fiecare dimineata sau sa fie la internet in loc sa fie la liceu.
Sa incercam sa ne apropiem de copilul nostru si de ce este inauntrul lui, sa-i dam posibilitatea sa-si exprime temerile, bucuriile, planurile, invidia, antipatia, entuziasmul, sa puna in cuvinte inca de cand este mic ce simte fata de alte persoane, de situatiile noi din viata lui, cum simte efortul pe care trebuie sa-l faca uneori, cum simte bucuria de a rezolva un exercitiu greu, cum se intelege cu colegii lui, ce ar vrea sa devina cand va fi mare...
Am vorbit mult, ne-am luat cu vorba si iata ca micutii deja au iesit. Prima zi de scoala este mai scurta. Din nou galagie in curtea scolii. Mamele isi revad copilasii, le iau ghiozdanele din mana si ii intreba: "Ei, cum a fost azi?"...
de Anca Pietraru, psiholog in cadrul CPAP
© Copyright:
Scoala - o placere sau un chin?
Copii, adolescenti, parinti si bunici - toti se agita. Cumpara caiete, ghiozdane, haine, pantofi "pentru scoala". Acasa se invelesc caiete si manuale, se trag linii, se aranjeaza penare, ceasul desteptator va suna de azi din nou la ora 7. Vacanta s-a terminat! Am ramas cu putin bronz de la mare, amintiri, mici obiecte cumparate din diferite locuri, prieteni pe care ni i-am facut in aceasta vara...
Comentarii (9)
Scoala sux.
Am o fetita in cls a2 asi un baietel in cls 1.Fetita este copilul care este foarte stresat, plange uneori cand se trezeste.Din cate am stat de vorba cu ea am inteles ca dna inv tipa tot timpul la copii, nu la ea, dar probabil ca-i este frica sa nu tipe si la ea, sa nu o certe.La scoala o deranjeaza si galagia pe care o fac copii in pauze.Este retrasa, isi face greu prieteni.Am dat-O la dansuri de societate si cred ca ii place foarte mult.Se apuca greu de lectii.Cum sa-i dau curaj sa treaca mai usor peste ce o deranjeaza?
nu stiu la ce ne trebuie noua in viata fizica cu toate acele formule tampite sau laromana ca facem tot felul de opere la ce-mi folosesc?
Copiii in ziua de azi parcurg multe materii care nici nu-i intereseaza la varsta lor.Volumul de cunostinte e mare dar ei folosesc putin din cele predate.Sunt stresati de lectii, nu mai au timp de joaca,vacantele le sunt ocupate cu rezolvarea caietelor de vacanta, iar lecturile sunt necorelete cu varsta acestora si la un nivel de intelegere prea ridicat.Exemplu:"amintiri din copilarie" unde sunt foarte multe regionalisme si unde un copil de clasa a III nici nu are rabdare sa caute toate cuvintele in dictionar pentru ca se plictiseste si nu mai are continuitate in povestire.
Intrebarile dumneavoastra au fost redirectionate catre forum, la URL: http://www.topsanatate.ro/forum/showthread.php?t=756. Psihologul Anca Pietraru va raspunde pe forum in direct in fiecare luni, intre 10 dimineata si 15 dupa amiaza intrebarilor dumneavoastra.
Textul dumneavoastra a fost directionat catre forum, la linkul http://topsanatate.ro/forum/showthread.php?t=756. Va va raspunde Anca Pietraru, psiholog CPAP.
Fetita mea este in clasa a I a. deocamdata nu am probleme cu ea. ii place foarte mult la scoala. ii place si de doamna, ceea ce pentru fetita mea conteaza foarte mult. cand va avea teme...nu stiu cum o sa fie. in principiu i-am spus ca v-a trebui sa-si faca singura temele. sigur ca nu o voi lasa de izbeliste. ii voi controla temele si eventual o voi si ajuta. dar, eu acum sunt in concediu si, sa spunem ca ma descurc binisor. dar cand voi incepe serviciul, mama mea se va ocupa de fetita mea. asa ca...atunci voi pierde oarecum legatura cu ea. ceea ce, pentru mine este foarte greu, dar, voi vedea ce a facut, o voi intreba cum a fost la scoala, etc. imi va fii greu, dar sper ca ma voi descurca si atunci.
suntem mai multi in situatia de mai sus.cu cat te straduiesti mai mult,cu atat ei se incapataneaza.cum sa facem?cum sa-i determinam sa le placa scoala?cum sa fim si prieteni si parinti pt.fiintele acestea ce le iubim ca pe ochii din cap?
Buna ziua, Numele meu este Pana Emma si am o fetita care a intrat in clasa 1 anul acesta. Prima zi de scoala a fost emotionanta bineinteles dar cu foarte multe griji din partea mea. De ce spun acest lucru? Pentru ca am un copil inteligent care in grupa pregatitoare s-a descurcat foarte bine desi au fost unele probleme cu lectiile acasa. La gradinita doamna educatoare zicea ca se descurca foarte bine dar cand o intrbam ce a facut in ziua respectiva spunea ca nu isi aduce aminte. Am incercat in fel si chip sa o determin sa imi spuna ce face la gradinita dar nu prea am reusit. Imi e teama ca la scoala o sa fac la fel. In plus are obiceiul de minti. Ea zice ca face glume, dar eu nu mai stiu ce sa mai cred. Are un adevarat talent de a " inflori" o poveste combinand diverse evenimente care s-au intamplat in ziua respectiva sau in zilele trecute. Va rog frumos daca puteti sa imi dati un sfat! Ce sa fac pentru ca fetita mea sa nu mai minta. Eu muncesc in fiecare zi pana dupaamiaza tarziu si ea ramane in grija bunicii mele care nu ii mai face fata din cauza ca nu o mai asculte deloc. Imi e teama ca nu o sa mai reusesc sa o mai controlez pe viitor pentru ca nu imi spune ce se intampla cu ea. Cu sa fac sa o inteleg mai bine pentru ca sa o ajut sa devina un copil mai bun si sa o fac sa inteleaga ca e important sa nu ma mai minta? Multumiri anticipate! Pana Emma
Posteaza comentariu