Relatia mama-copil inainte de nastere

Ne referim la relatiile mamei cu copilul ei inainte de nastere. Multe credinte, superstitii si obiceiuri ne aduc aproape legaturile care exista intre mama si fat inca din primele luni de viata intrauterina.

Nu ne preocupam de originea lor si nici de cat de adevarate sunt sau daca exista pentru ele o explicatie stiintifica ci doar sesizam ca sunt foarte multe si ca femeile vorbesc adesea despre cum este copilul lor inca inainte de a se naste. Vioi sau ingrijorator de linistit, baietel sau fetita, foarte mare, sanatos sau nu...

Exista metode populare de aflare a sexului fatului dupa caracteristici ale mamei, cand bebelusul este nelinistit exista metode de calmare a mamei, se fac adesea corelatii intre starile psihice ale mamei si diferite caracteristici pe care le va avea copilul dupa nastere, chiar intre ce mananca mama sau pe unde merge si cum va fi copilul.



Toate acestea ne fac sa ne gandim ca legaturile dintre mama si fat au fost sesizate de mult timp si fiecare femeie le simte intr-un anume fel. Mamele fac adesea referire la cum era bebelusul inainte de a se naste comparativ cu cum a fost la nastere sau imediat dupa. Fac legaturi intre evenimentele prin care au trecut ele cand erau insarcinate, eventuale dureri, suferinte, traume si diferite probleme si dificultati ale copilului.

"Sa fie oare o legatura cu suferinta mea de cand eram gravida?", intreaba ele adesea cand este vorba despre copilul lor. "Nu e de mirare ca este atat de agitat, inca din burta era asa, nu statea locului o clipa".


Este adevarat ca fatul simte si resimte multe din starile mamei. In primul rand din starile fiziologice de bine si rau, de sanatate si boala, de somn si veghe. Apoi legatura cu starile psihice ale mamei este indubitabila, mai ales ca cercetarile din ultimii ani au dovedit corelatia starilor psihice cu anumite substante din corpul mamei care ajung la fat. Substante ingerate sau inhalate de mama traverseaza si ele bariera placentara si ajung la fat producandu-i nu doar diferite daune ci si diferite stari psihice.

Unii considera ca fatul nu este capabil sa simta intrucat nu are un aparat psihic si nici organele de simt dezvoltate.
Opinia lor este contrazisa de numeroase experimente care arata ca fatul aude, miroase, inghite, isi suge degetul, casca, simte gusturi, simte atingerea placentei si sacului amniotic etc. Faptul ca nou-nascutul prematur aude si vede, chiar daca mai slab decat cel nascut la termen ne arata ca deja din luna a 7-a de sarcina capacitatile senzoriale sunt dezvoltate.

In afara de aceste interactuni, unele mame obisnuiesc sa fie atente la miscarile fatului si sa faca legaturi cu diferite stari ale lor si de asemenea sa-i vorbeasca si sa-l stimuleze sa se miste. Uneori si tatal participa la acest joc si fatul raspunde spre incantarea ambilor parinti care asteapta cu sufletul la gura miscarile lui percepute prin burtica mamei.


Il mangaie sau il imping usor, il striga, ii pun muzica si toate acestea arata ca ei il considera deja copilasul lor cu care se joaca si cu care comunica, ii arata dragostea si nerabdarea lor. Exista o stiinta intreaga ce se ocupa de legaturile si de comunicarea cu fatul - haptonomia, din pacate, insuficient cunoscuta deocamdata la noi in tara.