Fiecare mama isi aminteste de acest zambet si il leaga in mintea ei de o stare speciala. Este unul dintre primele "semne" care vine de la bebelus si el da incredere mamei si anturajului ca este bine ingrijit, ca este sanatos, se simte bine si este "fericit".
Mai ales in situatia in care bebelusul plange mult in timpul starii de veghe, suge cu dificultate sau este agitate, zambetul din somn o linisteste pe mama. Mai mult decat atat, deschide calea catre o comunicare mama - bebelus. Ea va fi mai dornica sa-i zambeasca si sa-i vorbeasca, sa se joace cu el si sa fie dispusa sa accepte ca, desi mic, este o persoana cu trairi diferite, cu reactii somatice si psihice.
In acest mod, mama este cea care prin relatia cu bebelusul ei, ajuta dezvoltarea psihicului sau. Copiii care nu au o mama sau un inlocuitor matern, cei care sunt abandonati in maternitate, supravietuiesc cu greu chiar daca sunt ingrijiti, schimbati, hraniti suficient. Lor le lipseste ca si bebelusilor despre care parintii cred ca "au nevoie doar de lapte si scutece" interactiunea umana, schimbul cu mama, zambetul si vorbele ei.
Un caz special este cel al copiilor nascuti bolnavi sau cu diferite infirmitati. Ei sunt greu investiti si iubiti de mamele lor dar zambetul din primele zile apare si la ei. Si copiii nascuti orbi zambesc desi ulterior mimica lor ramane mult in urma copiilor care vad si nu pot "invata" exprimarea mimica si gestuala de la cei din jur.
Asta inseamna ca semnalele de la mama vin pe multe canale senzoriale, nu doar vad dar si auz, atingere, miscare, miros. Mama inseamna la inceput miscarile de leganat pe care copilul le cunoaste dinaintea nasterii, inseamna mainile care il cuprind, vocea ei, mirosul si gusul si caldura laptelui ei. Din aceasta interactiune complexa, se naste psihicul copilului. El invata de la mama sa vada lumea, s-o cunoasca, s-o inteleaga. Mama cu zambetul si vocea ei intermediaza relatia bebelusului cu lumea in care tocmai a sosit...
Dupa primul zambet, cel de la cateva zile, din somn, la cateva saptamani, bebelusul incepe sa zambeasca mamei atunci cand il priveste, dupa supt sau cand se joaca cu el. Apoi zambeste cand aude o melodie cunoscuta, vocea mamei sau o jucarie devenita familiara. Figura umana si miscarea sunt cele mai semnificative pentru bebelus. Zambetul lui incepe apoi sa fie o reactie la zambetele celor din jur si la cateva luni, majoritatea copiilor rad, uneori in hohote.
Ei au invatat sa se "amuze" de jocul "cucu-bau", de aparitia si disparitia unor jucarii, de anumite figuri si gesturi ale adultilor din jur. In acelasi timp, apar si alte expresii emotionale si daca adultii isi folosesc mimica in comunicare si privesc copilul, se joaca cu el, ii vorbesc, el va invata sa comunice atat prin limbaj cat si non-verbal.
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
Posteaza comentariu