Prematuritatea - impactul psihologic asupra mamei

Rata de nastere a prematurilor este de 1/10

Rata de nastere a prematurilor este de aproximativ 1/10 dintre nascuti. Exista, fireste, mai multe grade de prematuritate iar efectele nasterii premature se vad cu atat mai mult cu cat saptamanile de gestatie au fost mai putine, adica cu cat copilul s-a nascut mai devreme. Desi copii nascuti la 22-23 de saptamani pot trai datorita progreselor medicale, semnele de prematuritate sunt vizibile si la cei nascuti la 32 de saptamani. Un copil nascut la 35-37 de saptamani poate sa nu prezinte probleme medicale.

In acest context ne punem intrebarea care este stadiul dezvoltarii la care el a ajuns in momentul in care nasterea se produce si cum va reusi sa faca fata mediului exterior fiind inca nepregatit. Ne vom referi apoi pe scurt la diagnosticul de iminenta de nastere prematura si la riscurile de nastere prematura care acompaniaza uneori o mare parte din sarcina, producand multa tensiune viitoarei mame.


Dificultati in a-si pastra temperatura corpului constanta...

Ne referim la dificultatile pe care le intampina un bebelus prematur in a duce o viata in exteriorul corpului mamei. Acestea pot fi dificultati de a-si pastra constanta temperatura corpului, de a respira sau de a manca, dat fiind faptul ca, conform varstei lui, n-ar fi trebuit sa le faca daca ar fi ramas in uter. Pentru ca toate acestea sa se rezolve este nevoie de timp in care el sa se maturizeze si sa dobandeasca acele capacitati. De aceea prematurii stau mai mult in spital si ies doar atunci cand pot trai in siguranta, cand iau in greutate, se pot alimenta prin supt si corpul lor functioneaza bine.


Uneori organele vitale nu sunt suficient dezvoltate

Cand gradul de prematuritate este foarte mare si nasterea s-a produs foarte devreme, organele vitale nu sunt nici ele suficient de dezvoltate, de aceea unii dintre ei sunt foarte expusi anumitor riscuri medicale. Este o perioada foarte dificila pentru copil dar este dificila si din punct de vedere psihologic pentru mama care simte neputinta in a-si ajuta bebelusul si totodata pericolele carora el trebuie sa le faca fata.

Daca ne referim la cauzele prematuritatii, ele sunt legate fie de mama, fie de copil sau de ambii si sunt multe cauze care nu sunt depistate. Probleme de sanatate ale mamei cum ar fi afectiuni ale uterului sau colului uterin, probleme legate de placenta, alte boli din timpul sarcinii sau dinaintea ei, sarcina multipla, abuzul de substante in timpul sarcinii sunt principalele cauze de prematuritate.
 

Complicatii somatice, psihologice sau psihiatrice...

Exista situatii cand medicii stiu ca nasterea se va produce prematur si o pot pregati astfel incat riscurile sa scada. De asemenea, mama poate fi pregatita pentru o nastere inainte de termen. Fireste ca aceasta situatie este foarte anxiogena, teama si tensiune care se adauga celor pe care de obicei o femeie le incearca cand este vorba despre a naste. Nasterea unui copil cu probleme depistate inainte de nastere, a gemenilor sau nasterea prematura produc un stres suplimentar mamei si familiei care poate duce la complicatii somatice, psihologice sau psihiatrice.

In cazul in care nasterea prematura nu este asteptata, mama nu a fost pregatita si nici personalul medical, pot aparea dificultati atat in gestionarea situatiei obstetricale, cat si in primul ajutor dat nou-nascutului dar si din punctul de vedere al mamei care poate resimti ca o trauma prematuritatea copilului ei.


Mama are nevoie de ajutor atat medical cat si psihologic

Mamele incearca trairi intense si dificil de suportat cum ar fi furia si revolta impotriva personalului medical, neputinta, ingrijorare, teama pentru viata copilului, vinovatie, autodepreciere, depresie, sentimente de inutilitate, angoasa profunda. Este evident ca in aceste conditii mama are nevoie de ajutor, atat din punct de vedere medical cat si psihologic. Are nevoie de informatii privind starea copilului si ajutorul pe care il primeste din partea personalului medical.


Mama poate sa respinga din punct de vedere afectiv copilul

Adesea prematurul va sta o perioada in incubator si nu langa mama lui, va fi monitorizat si va beneficia de ajutor pentru a respira si a se alimenta. Mama poate simti ca fiind ciudate si neobisnuite aparatele de care este inconjurat copilul, poate fi uimita si de infatisarea lui, mai ales in cazul unei nasteri cu mult inainte de termen. Prematurul are alta coloratie a pielii si pielea lui arata diferit de un bebelus nascut la termen, are alte proportii, se misca altfel, este mai putin reactiv etc. Nepregatita pentru a vedea si intelege aceste lucuri, mama poate suferi un soc si poate sa respinga din punct de vedere afectiv copilul pentru ca nu seamana cu copilul asteptat de ea.

Perioada lunga petrecuta in spital poate fi si ea stresanta, nou-nascutul poate avea probleme medicale si externarea nu se poate face. Oricat de mult isi doresc parintii sau rudele sa ajunga cu copilul acasa, acest lucru i-ar pune sanatatea si viata in pericol. Este nevoie de rabdare si toleranta la frustrare pentru a trece cu bine peste perioada de spitalizare.


Este mult mai sensibil la boli

De asemenea, parintii ar trebui sa beneficieze de ajutor in privinta modului de a invata sa-si ingrijeasca bebelusul dupa exetrnare. Din cauza varstei sale fragede, el este mult mai sensibil la boli si uneori este nevoie de amenajari speciale in primele luni de viata. Ritmul de viata al unui copil prematur difera de cel al unui nou-nascut la termen, mananca altfel, doarme altfel, episoadele de veghe si somn sunt altele si activitatea lui de asemenea. Vor exista intarzieri firesti in a-si coordona manutele, a dormi mai multe ore deodata, a-si tine capul, a sta in sezut, a merge etc. Este important pentru parinti ca ei sa poata cere ajutor si sa beneficieze de sustinere terapeutica pentru a-si exprima sentimentele si trairile afective, a reusi sa se mobilizeze pentru a fi de ajutor copilului lor.