Placerea de a citi

Degeaba incearca parintii sa le enumere cartile citite de ei insisi cand erau copii, nu pare sa produca efectul dorit. Copiii si adolescentii le raspund ca acum sunt la moda filmele sau ca este plictisitor sau demodat sa stai cu cartea in mana...

Pare sa nu existe o comunicare intre ei, parintii ramanand cu frustrarea si cu regretul, iar copiii cu impresia ca parintii lor le cer astfel de lucruri. In plus, copiii asociaza din ce in ce mai mult cititul cu scoala si temele, cu lecturile obligatorii si tind sa respinga orice carte. In acest context, ne punem cateva intrebari:

• Ii putem ajuta pe copiii nostri sa dobandesca placerea cititului?
• Este cititul cartilor necesar sau poate fi inlocuit cu filmele sau surse de informatie?
• Ce castiga daca citesc? Ce pierd daca nu citesc?
• Chiar si astazi unii copii adora cartile.
  Ce au ei diferit fata de cei care le urasc?

Unii adulti considera ca atunci cand ei erau copii nu existau calculatorul si televizorul, jocurie video si DVD-urile, nu exista internetul si cititul reprezenta o modalitate placuta de petrecere a timpului care astazi nu mai prezinta importanta. Altii cred ca erau mai interesati decat copiii de astazi care sunt mai "lenesi" si mai delasatori...

Este adevarat ca multi copii considera cititul obositor si nu-si pot lasa imaginatia libera pentru a se transpune in actiunea din carte. Fie ca nu citesc destul de bine si actiunea este in sine obositiare, fie pentru ca nu au o libertate de a "privi" cu ochii mintii ceea ce autorul prezinta.

Poate ca de fapt ne putem gandi sa incepem a le cultiva copiilor aceasta placere inca de cand sunt prescolari. Este important sa le transmitem capacitatea noastra de a trai actiunea a ceea ce citim, puterea de a ne imagina, de a ne lasa furati de cuvintele autorului. Citindu-le povesti, povestiri, cu intonatie, cu un timbru aparte pentru fiecare personaj, undeva la limita dintre carte si teatru... Aducandu-le imagini in plus, mai sugestive poate, rugandu-i pe ei sa ne spuna cum isi imagineaza respectiva actiune. Iata modalitati de a face cuvintele din poveste sa fie vii, sa se lege de imagni, de sunete, de alte impresii senzoriale.

La 3-4 ani, copiii au deja multa disponibilitate si o capacitate crescuta de a se identifica cu personajele, de a "trai" intamplarile lor, de a se bucura si a suferi impreuna cu ele. Cu aceasta experienta din prescolaritate, copiilor le va fi mult mai usor sa se apropie de carti dupa ce vor invata sa citeasca. Printre primele lor lecturi se vor afla povestile pe care deja le cunosc, apoi curiozitatea ii va impinge spre altele noi...

In acest fel viata lor interioara se imbogateste, ei traiesc ceea ce citesc si atunci cand povestesc cuiva ceea ce au citit, pun suflet in vorbele lor, fac propriile remarci asupra personajelor, isi exprima dorinta de a calatori in respectivele locuri chiar daca ele nu exista in realitate, de a semana cu anumiti eroi sau de a nu-i intalni niciodata pe altii.

Cititul nu are sens fara placerea din spatele lui iar placerea provine din "a trai". Daca nu reusim sa facem asta, nu dobandim niciodata bucuria pe care altii o simt atunci cand citesc.

Asteptam opiniile si experientale oastre in privinta placerii de a citi si vom continua saptamana vitoare cu un alt articol despre carti si lumea minunata pe care o putem gasi in ele.