Parintii isi exprima ingrijorarea sau curiozitatea: "Se va descurca?", "Cum se va intelege cu colegii?", "Va plange?", "Cum se va acomoda?"
Scoala - o lume noua pentru copil
De fapt, care este dificultatea pe care o resimt parintii? Copilul lor intra intr-o lume noua, in care exista alte activitati, alti oameni, alt program decat cel mic a avut pana acum. Este o mare schimbare pentru el. Este important cum vede parintele aceasta schimbare, aceasta trecere. Si aici, intervin propriile amintiri ale parintilor despre copilaria lor, despre cum s-au simtit ei insisi odinioara in prima zi de scoala. Lucrurile de atunci nu sunt nici pe departe uitate si revin in minte si in suflet atunci cand situatia se repeta.
Cum a fost prima ta zi de scoala?
"Eu eram foarte timida in clasa I-a, n-as vrea ca fetita mea sa fie la fel", "Eu n-am mers la gradinita pentru ca parintii mei sustineau ca e mai bine sa stau cu bunica. Copilul meu nu are o bunica cu care sa poata sta si atunci sunt nevoita sa-l dau la gradinita", "Mi-a placut foarte mult in prima zi de scoala, am avut o invatatoare care a insemnat mult pentru mine"... Acestea sunt amintiri pe care toti parintii le au si care influenteaza actiunile si trairile lor din prezent. Cu toate acestea de atunci au trecut destui ani si copilul este o alta persoana. Este foarte posibil ca cel mic sa fie incantat de gradinita, desi parintii lui inca se tem de ea. Pentru asta este important sa ne cunoastem copilul, sa aflam cum este el, ce simte, ce gandeste, ce ii place, ce ar vrea, ce-l sperie, ce-l enerveaza, ce-l bucura.
Scoala = intalnire cu straini
Aceasta intalnire este dificila in special pentru cei care nu au avut aceasta experiente, care au stat doar langa parinti, si a caror relatie cu exteriorul si cu alti oameni a fost mediate de rude. Vedem adesea in parc bunici care intra ele in vorba cu copii si ii roaga sa se joace si cu nepotelul lor sau sa-l primeasca in joc. Acei copii nu pot intra singuri in relatie cu copii necunoscuti, iar aceasta situatie se va perpetua. Sunt copii care nu reusesc sa se adreseze unui strain, se ascund in spatele mamei si atunci cand vanzatoarea ii intreaba cate ceva.
Altii dimpotriva sunt foarte dornici de relationare si indraznesc sa initieze relatii. "Vreau eu sa platesc" – auzim adesea in magazine, uneori de la copilasi de 3-4 anisori. Acesta este un indicator bun al modului in care cel mic se va simti printre copii si adulti pe care nu-i cunoaste la gradinita si la scoala.
Copilul poate trai un sentiment de abandon
Sa ne referim putin si la o alta situatie, cea in care in anul precedent au existat probleme si asta face ca parintii sa se intrebe: "Anul asta cum va fi?", "Va plange si va refuza sa mearga ca si anul trecut sau a mai crescut si va fi bine?" Aici exista intr-adevar o problema si anume cea a comunicarii cu copilul. Fie el nu poate exprima ce simte pentru ca este prea mic pentru a vorbi sau pentru ca nu reuseste sa puna in cuvinte trairi aat de intense, fie parintii nu reusesc sa se puna in pielea lui si sa inteleaga ce se intampla in interiorul lui. Este bine cunoscuta problema "lasatului" la gradinita. Copiii plang, implorandu-si mama printre lacrimi si suspine sa nu-i lase acolo. Este o traire de abandon, dar parintii se simt neputinciosi si cedeaza luand copilul acasa sau se enerveaza si il cearta. Ei sustin ca nu inteleg trairea de abandon a copilului intrucat i-au explicat de nenumarate ori ca vor veni sa-l ia la o anumita ora.