Hemoragia nazala sau epistaxisul la copil

Principalele cazuri sunt: lovituri, zgarieturi produse prin introducerea degetelor sau obiectelor in nas, suflarea cu putere a nasului, anumite substante folosite (picaturi impotriva infundarii nasului sau guturaiului), altitudine mare, tensiune arteriala mare, lipsa de calciu, boli ale vaselor de sange, boli ale sangelui (tulburarile de coagulare), anumite medicamente vasodilatatoare sau anti-coagulante, contactul cu substante iritante.

De asemenea, in cazul alergiilor in care pacientul stranuta abundent la contactul cu alergenul, vasele de sange din cavitatea nazala se pot fisura, declansandu-se epistaxisul.  

In timpul epistaxisului, sangele curge din cavitatea nazala. Poate fi vorba despre un flux mai lent sau unul mai rapid sau abundent si dureaza de la cateva secunde pana la cateva minute. Se poate produce, de asemenea, in cursul somnului. Uneori inainte de a iesi din cavitatea nazala, o cantitate de sange este inghitita si pacientul simte ceva care se scurge prin faringe, in cazul in care este intins.

De cele mai multe ori, hemoragia se opreste fara a fi nevoie de interventie medicala. Daca insa pacientul are probleme de sanatate sau hemoragia este foarte abundenta, apar si alte simptome cum ar fi: batai neregulate de inima, schimbarea culorii pielii, stare de inconstienta etc. este nevoie de ajutor medical de urgenta.
    
Intreruperea activitatii, asezarea pe scaun, nu culcat, si curatarea foselor nazale sunt primele actiuni necesare dupa declansarea epistaxisului. De asemenea, este recomandat ca sangele care ajunge in gura sa fie scuipat si nu inghitit. Desi de multe ori se obisnuieste ca pacientul sa fie intins, acest lucru determina inghitirea sangelui care are un efect iritant asupora mucoasei gastrice si poate produce voma. In plus, in cazul unei sangerari foarte abundente, pacientul se poate ineca.

Este recomandabil ca cineva sa se uite la ceas pentru a vedea in cat timp se opreste hemoragia si a putea da daca va fi nevoie informatii medicului. Daca epistaxisul este rar si cauza lui este cunoscuta (cum ar fi lovituri sau introducerea degetelor in nas, a altor obiecte, comportament frecvent la copii), nu pune probleme din punct de vedere psihologic. Parintii sau adultii din jur linistesc copilul, tin strans narile, pun eventual gheata sau obiecte reci pe fata in apropierea nasului, au grija ca cel mic sa nu-si sufle nasul apoi sau sa nu bage degetele, evita medicamentele care se pun in nas.

Daca insa hemoragia este foarte mare si este necesar ajutor medical sau epistaxisul este foarte frecvent, parintii si chiar copilul ajung sa se ingrijoreze si sa aiba o atitudine de teama fata de acest eveniment. Copiii sunt retinuti din a face efort fizic, de la anumite substante excitante (cacao, ciocolata) si chiar de la a se misca prea mult sau brusc.

Sunt necesare in cazul unei frecvente crescute sau a unei hemoragii mari investigatii medicale care sa descopere cauzele si sa stabileasca tratamentul. In cazuri rare, se apeleaza la o interventie chirurgicala minora menita sa inchida anumite vase de sange din cavitatea nazala.

Atitudinea adultilor este variata, in functie de varsta copilului, de conjunctura in care a aparut fenomenul, de propria lor experienta si de anxietatea lor. Sunt adulti care se sperie si sperie si copilul, impun masuri drastice, interzic copilului sa se joace etc. Altii insa isi amintesc de circumstante similare din propria copilarie si reactioneaza fara angoasa excesiva, protejand copilul un timp de activitati fizice solicitante, explicandu-i ce se intampla, ce este de facut etc. Sigur ca frecventa epistaxisului are mare importanta, adultii si copilul reactionand intr-un fel cand este un fenomen izolat si altfel cand se produce de cateva ori pe saptamana.