Aceste comportamente stereotipe si fixatiile sunt foarte diferite de la un copil la altul. Exista stereotipii comportamentale: mersul pe acelasi drum, imbracatul cu aceeasi imbracaminte, jocul cu aceleasi jucarii, ritualuri de comportament.
Stereotipii motorii pot fi ca: leganatul, fluturatul mainilor, invatit, fluturatul degetelor in fata ochilor, batutul din palme, clipit si altele.
Exista si stereotipii verbale: copilul prefera anumite sunete, cuvinte, propozitii care le repeta in anumite situatii sau fara aparenta legatura cu contextul in care apar.
Arii restranse de interes: copiii cu autism sau elemente autiste pot avea interes persistent pentru un miros, pentru anumite texturi (metal, lemn, aspru, fin, tare etc), sunete si pentru anumite alimente. Dificultatea principala fiind refuzul copilului de a se orienta si spre alte experiente - spre alte mirosuri, alte jucarii, alte alimente etc.
Copiii autisti: Stereotipiile dispar si au o anumita dinamica in timp
Aceste stereotipii, fixatii si interese pentru anumite obiecte si activitati sunt strans legate de nivelul de comunicare al copilului. O caracterista importanta observata de majoritatea parintilor este ca aceste stereotipii dispar si au o anumita dinamica in timp. Exista un timp in care aceste comportamente apar, apoi interesul copilului pentru aceste obiecte sau activitati dispare si apar alte interese, alte comportamente stereotipe.
Aceasta dinamica a comportamentelor stereotipe: aparitia si disparitia lor nu poate fi legata de anumite evenimente exterioare. Ele par a fi de neinteles pentru altcineva decat copilul.
Principala caracteristica a comportamentelor stereotipe este ca un copil cu dificultati de gen autist nu poate renunta la ele usor, si ca aceste comportamente au o motivatie interna solida. Doar oferirea altor experiente, indreptarea atentiei copilului spre altceva nu il face pe copil sa renunte la aceste interese si fixatii.
Ce putem face in cazul copilului autist?
Greu de acceptat si de modelat, aceste comportamente ale copilului autist pun o bariera intre noi si ei. Ce putem face astfel incat sa putem sa-i ajutam si sa ne ajutam pentru a depasi aceasta bariera?
Un prim pas este acela de a lucra cu ei, dar si cu noi: de obicei se cere foarte mult copilului sa-si schimbe aceste comporatmente. Simplu fapt ca aceste comportamente exista si sunt persistente ne face sa intelegem ca ele nu se schimba usor. Este necesar ca noi adultii din jurul copilului cu autism sa intelegem ce rol au aceste comportamente in viata copilului. Trebuie sa intelegem ce sens au ele pentru copilul cu dificultati autiste si elemente autiste pentru a-l ajuta cel mai bine.
Cat de mult are nevoie copilul de aceste stereotipii? Este o intrebare foarte importanta si grea in acelasi timp. Adica, ce face copilul cand nu are posibilitatea sa recurga la aceste comportamente? Isi dezvolta alte comportamente de acest gen? - daca da atunci este clar ca momentan copilul are nevoie de ele si trebuie sa gasim alta modalitate de "lucra" cu ele.
Parintele, de obicei, simte cel mai bine copilul: el stie raspunsul la aceste intrebari. Deseori suferinta parintilor face ca parintele sa-si piarda aceasta capacitatea de a simti copilul. Iar aici apare posibilitatea ca parintele sa lucreze cu el insusi, cu ce simte el fata de el insusi, fata de copil, fata de ceilalti. Incarcatura sufleteasca pe care o aduce experienta de a avea un copil cu autism este mare. Si mai mult aceasta incarcatura creste cand copilul se manifesta prin comportamente stereotipe, fixatii.
CPAP- Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie organizeaza lunar intalniri cu parintii copiilor cu autism/tulburare pervaziva de dezvolatre, sindrom Asperger, elemente autiste. Urmatoarea intalnire este pe 26-27 mai 2007. Pentru intrebari, detalii sau inscrieri, ne puteti contacta la 021/317.40.43, 0729.75.21.45 sau centrupsihologie@gmail.com
Articol realizat de Marinela Antal, psiholog