Despre viitorul copiilor nostri: "Incotro?"

Se gandesc la asta inca inainte de nasterea copilului, vorbesc cu el despre "ce vrea sa se faca", se amuza de dorintele lui de a deveni pilot de curse sau actrita la Hollywood. Asta cand este mic. Pe masura ce creste, gandurile trebuie sa se apropie de realitate si parintii incep sa-si puna intebarea "Incotro o va lua copilul?", "Spre ce se va indrepta?". Ei insisi se gandesc la meserii rentabile, isi pun intrebari privind aptitudinile copilului lor, incearca sa-l indrume pe anumite cai. Problema devine acuta atunci cand copilul merge la liceu si atunci cand termina liceul.

Unii parinti se preocupa de activitatile copilului lor, il indeamna sa faca tot felul de activitati, casnice, sportive, artistice si observa ca are o inclinatie catre una dintre ele.

Fie ca ii place foarte mult, fie ca se descurca foarte bine, invata usor, e dornic sa sties au sa faca mai mult etc. Asa se ajunge la performante impresionante ale unor copii care la vasrta prescolara candta, danseaza, fac sport, sunt foarte indemanatici, foarte interesati de un anumit domeniu al stiintei sau al tehnicii, fac colectii, au preoupari stabile si hobby-uri.

Alti parinti incep sa se intrebe despre viitorul professional al copilului cand acesta este deja la scoala, fie la sesizarea invatatoarei, fie date fiind rezultatele copilului la anumite materii. Fie el este foarte bun la ceva anume si invatatoarea sau profesorii il incurajeaza sa inveta mai mult, fie la scoala apare oportunitatea desfasurarii unor activitati extrascolare sau a unor cercuri la care copilul se evidentiaza. Se intampla ca si rezultate foarte slabe la anumite materii sa dea o directie parintilor care se lamuresc ca "asta nu-i place", "nu va putea deveni... pentru ca nu-i place matematica" etc.
 
In privinta discutiilor cu copilul despre viitoarea meserie, ele sunt destul de rare, parintii considerand ca "mai e  mult pana atunci", fie sustinand ca "va vedea el ce o sa-i placa mai incolo". Pe de o parte putem vorbi de o ignorare a acestei pregatiri a copilului atat din partea scolii, cat si din partea familiei. Sunt copii care nu pot enumera mai mult de 4-5 meserii, care nu cunosc meseriile parintilor lor, care nu stiu in ce consta o profesie sau alta, care nu fac deosebire intre ele.

Acest lucru este daunator pentru ca lipseste copilul de o parte importanta a cunoasterii si pentru ca el nu va avea o paleta prea larga de a alege. Multi adulti spun: "daca stiam despre asta cand eram in clasa a 8-a, m-as fi dus la alt liceu". De asemenea, intalnim adolescenti care sustin ca nu le place drumul pe care l-au ales, ca nu vor sa-l continue sau ca nu stiu ce vor face in continuare.
De multe ori suntem surprinsi sa vedem ca adolescenti la sfarsitul liceului sau chiar studenti la o facultate aleasa intamplator sau pentru ca "acolo erau locuri" nu au o imagine despre viitoarea lor profesie.

 

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI