Depresia la pubertate si adolescenta
Incercam sa ne apropiem astazi de acele manifestari si stari ale copilului mare, peste 10 ani, care adesea ne dau de gandit. Parintii spun aceste lucruri in diferite forme : " Nu are chef de nimic ", " Nimic nu-i mai place ", " Nu are prieteni ", " Nu iese din casa ", " Nu face mai nimic ".
Toate acestea sunt forme ale unor stari depresive in care intr-adevar, asa cum bine exprima parintii lipseste cheful, placerea de a face lucruri noi si uneori chiar si pe cele necesare, lipsesc activitatile extrascolare, prietenii, entuziasmul varstei. De multe ori sub rezultatele din ce in ce mai slabe la scoala, absenta de la ore descoperim tot o astfel de stare.
Desi parintii ne spun ca asigura copilului tot ce are nevoie, profesorii ne spun ca din punct de vedere intelectual copilul face fata, totusi lucrurile merg prost. Copilul nu este interesat de scoala, de nimic altceva, nu se poate mobiliza, ii este totuna daca merge la scoala sau lipseste, relatii cu colegii devin tot mai reci, nu se implica in activitati sportive, artistice, culturale.
Atunci cand vorbim cu copilul, pe langa dificultatile in exprimarea sentimentelor si lentoarea adiacenta starilor depresive, aflam ca se simte inferior, nefericit, ca nu se considera capabil de nimic, ca toate ii ies pe dos.
Adesea acesti copii au trecut prin evenimente neplacute, conflicte familiale, divortul sau separarea parintilor, boli ale membrilor familiei, mutari frecvente, schimbarea scolii, decesul cuiva apropiat, atitudine prea rigida din partea parintilor etc. La momentul respectiv, nu a existat niciun semn de suferinta psihica si parintii nu fac legatura cu un eveniment suficient de indepartat.
Alta sursa a acestor stari este modificarea corporala, aparitia caracterelor sexuale secundare. Unii dintre ei au tendinta de a-si ascunde corpul, sanii sub haine foarte largi, altii se considera disproportionati, prea grasi, urati. Este o etapa cu multe trasformari si copilul are nevoie de o sustinere afectiva importanta din partea anturajului. Este perioada cand se construieste identitatea de sine, cand se castiga increderea in fortele proprii, cand relatiile cu ceilalti sunt foarte importante.
De fapt, aceste stari depresive sunt adesea mascate sub comportamente opuse, cum ar fi tendinta de a iesi in evidenta, manifestari violente sau menite sa atraga atentia cu orice pret sau refugiul in activitati adictive: fumat, alcool, dependenta de calculator, droguri. Uneori ele alterneaza cu plans, tristete, izbucniri de furie, reactii bruste sau nejustificate.
In toate cazurile, copilul cere explicit sau implicit un ajutor de la cei din jur. Uneori nu poate face asta in cuvinte desi este destul de mare. Fie pentru ca ii este jena, fie pentru ca nu-i este clar ce simte, fie pentru ca se teme sa produca o impresie proasta. Unii dintre ei chiar refuza vehement ajutorul, sustinand ca " n-au nimic ! ". Un ajutor de specialitate este necesar atunci cand parintii dupa ce si-au dat seama ca exista o problema, nu reusesc sa discute cu copilul sau starea lui se agraveaza.
Psiholog Anca Pietraru
Puteti discuta cu autorul AICI