De ce isi vorbesc urat oamenii?

Ne referim astazi la un subiect despre care fiecare dintre noi poate vorbi pe larg. Trecand pe langa o scoala sau un liceu, uneori si pe langa o gradinita, auzim cuvinte "urate". Ele sunt injuraturi, cuvinte si expresii jignitoare.

Le auzim in diferite contexte, fie cel obisnuit de furie, suparare, frustrare, enervare insotite de o violenta fizica, fie intr-un fel de "alint", de "bun gasit". Daca in prima parte, ele par de inteles oarecum, in cea de-a doua, par paradoxale. Cu toate acestea vedem frecvent tineri care se saluta in acest mod. De aceea ne intrebam care este rolul lor.

Daca ne uitam la expresia cu care sunt rostite, vedem o stare de descarcare, de afect puternic sau de satisfactie.

Unele dintre ele au o conotatie sexuala, altele foarte agresiva. Asa cum stim, injuraturile nu inseamna in sine nimic ca si sens al expresiei, majoritatea fiind absurde ca si continut verbal. Sunt insa o conventie pentru exprimarea agresivitatii, supararii, pentru a enerva sau provoca pe celalat. De asemenea adresarile injurioase au rolul de a provoca, de a starni un afect puternic, de a umili, de a obtine superioritatea. In acelasi registru se afla tot felul de expresii peiorative, jignitoare, batjocoritoare.

De ce injura oamenii?

Despre copii, spunem intotdeauna ca le-au auzit de undeva, ca le folosesc dupa ce le-au invatat de la altii, de acasa, din familia extinsa, de la gradinita. Unii parintii se declara ingrozitit dupa ce copilul ajunge acasa folosind astfel de cuvinte.

La fel, gasim si educatoare, invatatoare sau profesori care se arata indignati de limbajul cu care copiii vin din familie. Este cert ca ei poarta cu multa usurinta expresii auzite in locurile pe unde trec. Doar ca pentru a le retine, este necesar ca cel mic sa aiba o investitie in cel care le rosteste, sa-l iubeasca, admire sau sa doreasca sa fie ca el si sa-l imite. Asta pentru ca desi cu totii auzim tot felul de injuraturi, nu toti le folosim. De ce unii copii sau adolescenti le folosesc si altii nu?

Vorbim apoi despre un limbaj "la moda", sau "cool" din care fac parte nu doar injuraturi ci si expresii codate caracteristice adolescentilor astfel incat nimeni sa nu-i inteleaga. In acest context, cuvinte jignitoare ajung cuvinte de alint sau de prietenie. Sigur ca este si o modalitate de a atrage atentia, de a-i soca pe adulti sau de a-si arata independenta, nepasarea, refuzul, revolta in special fata de reguli, cerinte si interdictii.
Dincolo insa de aceste conotatii mai mult sau mai putin caracteristice revoltei adolescentine, gasim o stare de deprimare, o capacitate foarte redusa de exprimare a starii emotionale, o imposibilitate de gestionare a agresivitatii.

Care este sensul violentei verbale?

Copii ca si adolescentii si ca si adultii se enerveaza, se simt frustrati sau dezamagiti, trec prin stari de retragere sau abandon, simt revolta sau nedreptate, vinovatie sau remuscari si cate altele dar neputinta de a le exprima nici pentru ceilalti nici pentru ei insisi, frica de a nu deveni obiectul batjocorii daca spun ce simt, dorinta de a le depasi foarte repede si de a nu arata ca sufera ii duc intr-o stare de tensiune maxima, ce pare a se decarsca usor prin aceasta agresivitate verbala.