Cu cine lasam copilul?

De ce este greu sa gasim o persoana cu care sa putem lasa copilul?
De ce uneori nu ne place cum propria mama sau soacra se ocupa de copil?
Care ar fi avantajele si dezavantajele creselor si gradinitelor sau ale after-school-urilor?

De fapt, sunt mai multe probleme pe care parintii le sesizeaza. Una ar fi cea a pregatirii persoanelor care se ocupa de copil si alta ar fi a increderii in ele. Ar mai fi constanta acestor persoane, modul in care copilul se adapteaza la ele dar si modul in care ele se adapteaza la copil, relatia pe care parintii o au cu ele si comunicarea intrucat este foarte importat ca parintii sa stie ce face copilul in timpul cand nu sunt cu el.

A lasa copilul, mai ales pe cel mic cu o alta persoana este o proba de foc pentru tanara mamica.


Cum ar vrea mamica sa fie aceasta persoana?

Iata o intrebare care ne va conduce la un portret al acestei persoane. Mamele cauta adesea cu perseverenta o bona buna sau o gradinita care sa le convina, care sa le dea sentimentul de siguranta.

In privinta bonelor, parintii cauta o persoana cu care copilul sa se simta bine, cu care sa comunice si care sa abia cunostinte atat teoretice cat si practice despre copii. Doar recomandarea de la alte familii sau varsta persoanei nu ofera garantia ca respectiva persoana este agreabila si se va descurca in orice situatie. Multi parinti considera chiar ca micutul este "dificil" sau "pretentios" si asa isi explica dificultatile de a gasi o bona.

Unele dintre ele au beneficiat de cursuri, stiu despre dezvoltarea fizica si psihologica a copilului si despre comunicarea cu el, sunt interesate sa se joace cu copilul si sa pastreze contactul cu parintii. Altele insa au doar experienta in a creste alti copii si nu accepta multe sfaturi de la parinti iar in privinta adaptarii nu sunt deosebit de flexibile, avand tendinta de a impune propriile reguli.

Unii parinti incep o astfel de relatia cu mult inainte de a avea nevoie sa lase copilul cu ea. Este o persoana de ajutor si un timp lung mama o ia cu ea si cu copilul in parc, la cumparaturi sau in casa atunci cand il schimba sau il hraneste, cand se joaca cu el sau il adoarme.

Un pas intermediar este acela de a lasa copilul sa-si petreaca putin timp cu aceasta persoana desi mama este si ea in casa sau face altceva sau se odihneste. Este o varianta foarte buna pentru ca mama poate interveni la nevoie si copilul are timp sa se adapteze si sa inceapa sa comunice cu persoana noua. Apoi putin cate putin, mama poate pleca intervale scurte si astfel trecerea se face suficient de lent astfel incat nimeni sa nu fie luat prin surprindere.

In privinta cresei, hotararea mamei depinde foarte mult de cata increderea are mama pe de o parte in capacitatea copilului de a a se adapta si a intra in comunicare cu alti copii si alti adulti, cat si in personalul de acolo, in pregatirea lui si in implicarea de care da dovada.

Unele mame se arata intolerante cu schimbari de orar, de alimentatie, de obiceiuri, altele sunt incantate sa vada ca cel mic poate invata lucruri noi. Sigur ca din punctul de vedere al socializarii, este preferabila varianta cresei sau a gradinitei in comparatie cu o singura persoana doar ca exista si copii mai sensibli, care se imbolnavesc cu usurinta sau care se adapteaza mai greu si atunci colectivitatea reprezinta obstacole in plus.