Ne propunem astazi sa aflam impreuna ce este un copil incapatanat si care sunt motivele pentru care el a devenit asa. Nu in ultimul rand ce avem de facut pentru ca aceasta trasatura sa nu devina o piedica in calea dezvoltarii lui psihologice si in relatiile cu cei din jur.
Copilul care spune " nu ", care refuza sa execute sarcinile cerute de parinti sau de alti adulti, care nu cedeaza in disputele cu alti copii ci tine mereu sa castige sau sa aiba dreptate par cateva dintre caracteristicile lui.
Fata de aceste manifestari mai intense sau mai slabe, mai dese sau mai sporadice, cei din jur au tot felul de reactii. Sunt parinti care se arata exasperati de ele, altii care se grabesc sa-l pedepseasca pentru aceste comportamente, altii sunt derutati si nu stiu ce sa faca iar unii se mandresc cu " personalitatea " copilului lor care " face doar ce vrea el ".
Din punct de vedere psihologic, orice refuz sau manifestare agresiva sau dezadaptativa a copilului are o cauza iar simpla incapatanare inseamna de multe ori lucruri complet diferite. Poate fi efectul unei atitudini instabile a parintilor care i-au spus cand un lucru, cand opusul lui. In aceste conditii, copilul a inteles ca orice se poate si ca ce este interzis astazi va fi permis maine. Astfel incat persevereaza in cererea lui care pana la urma ii va fi indeplinita intrucat nici pentru parinti limitele nu sunt tocmai clare.
O alta posibila cauza este atitudinea exagerat de protectoare din partea anturajului. Exista parinti si bunici care fac orice ca cel mic sa nu se supere, sa nu planga, sa nu se enerveze.
Copilul intelege atunci ca va avea tot ce vrea si daca nu primeste de la unul, va primi cu siguranta de la celalat. El va invata sa exploateze conflictele sau divergetele de opinii dintre parintii sai, dintre parinti si bunici sau dintre alti copii.
Atitudinea de a refuza : " nu vreau ", " nu pot ", " nu am chef " este si ea invatata. De cele mai multe ori chiar de la unul dintre parinti care il refuza pe celalat, chiar de la cineva care refuza copilul.
Exista si o alta perceptie a incapatanarii si anume cea a copilului care nu poate sau nu intelege de ce trebuie sa faca un anumit lucru. Multi parinti si chiar educatoare se grabesc sa eticheteze copilul ca fiind incapatanat pentru ca face " doar cand vrea el ".
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
Comentarii (2)
Cred ca ar fi bine sa se faca o delimnitare intre ceea ce reprezinta o manifestare a incapatanarii si ceea ce inseamna "marcarea teritoriului" si a preferintelor. De ce sa spunem ca un copil este incapatanat atunci cand refuza sa merga intr-o vizita in care chiar parintii merg doar pentru ca trebuie? Poate ar fi indicat sa spunem ca un copil are dreptul la a spune "nu" la fel cum are dreptul la a spune "da". Consider ca este foarte important pentru dezvoltarea psihologica sanataoasa a unui copil puterea parintilor de a distinge toanele lui de preferintele sale. De ce prefera salopeta rosie in locul pantalonasilor kaki? Poate pentru ca nu este atat de incorsetat in potrivirea cromatica a culorilor pe care adultii o stapanesc fara sa stie cu prea mare precizie de ce si la ce este utila. Mintea copiilor este un mister, la fel cum si a adultilor reprezinta o enigma. Este un mister minunat, plin de surprize si de emotii care pot ajuta parintii sa faca fata unui "nu" imperativ al copilului.
nuj c sa zik .... adik nah.... yo-s incapatanata da nu va dau dreptate ...
Posteaza comentariu