Conflictele care apar intre parintii copiilor din aceeasi clasa

De unde apar aceste conflicte?

Ceea ce se adauga este ca, asa cum spuneam si saptamana trecuta, aceste diferente de opinie sunt insotite de o stare emotionala foarte puternica. Parintii simt ca trebuie sa-si "apere" copilul si astfel ajung sa se razboiasca intre ei sau cu invatatoarea. Pentru a stabili anumite reguli, a strange niste bani, a stabili ce model de uniforma sa poarte copii sau chiar cu cine sa stea in banca, discutia ajunge repede o tragedie. Afectul implicat este foarte mare dat fiindca este vorba de proprii copii si chiar de propria conceptie la care parintii nu vor sa cedeze asa cum este nevoie pentru a ajunge la o solutie comuna.


Ce face invatatoarea in astfel de cazuri?

Invatatoarea sau diriginta este cea care este in postura de a fi "la mijloc" dar in acelasi timp de a trata copiii in mod egal, de a aduce parintii din nou catre activitatea scolara a copiilor atunci cand discutia lor tinde sa atinga alte subiecte. Cu toate acestea, a media un grup atat de eterogen, este un lucru dificil si nu intra in specificul activitatii cadrelor didactice. De aceea, invatatoarea este adesea "atrasa" de un grup de parinti sau mai bine zis de parerile lor. In loc de a discuta o problema, se ajunge la incercarea de a-i convinge pe ceilalti de propria parere.

O alta caracteristica este ca in orice clasa este un copil "tap ispasitor"  dar si in grupul de parinti apare acest fenomen. Multi parinti sunt de acord ca "din cauza domnului X" nu pot ajunge la o intelegere. Acest mod de abordare este fals intrucat niciodata "vina" nu apartine unui singur subiect. Analiza situatiei este singura care poate aduce lamuriri in privinta celor intamplate si prevenirea lor in viitor. Dar pentru a analiza o situatie, este necesara rabdarea si lipsa unui afect foarte puternic. Cineva foarte frustrat, foarte furios, profund afectat de cele intamplate isi pierde capacitatea de analiza.


Cine poate media conflictele?

Exista situatii cand unul dintre parinti este in masura insa sa priveasca cu calm situatia de ansamblu si sa diferentieze opiniile de afecte. El poate atunci sa medieze astfel de conflicte intre parinti, sa le prezinte situatia si sa o gestioneze atunci cand scapa de sub control. Pentru asta este insa nevoie de capacitatea de a-i asculta pe ceilalti si de a depista care sunt motivele neintelegerilor lor. Cu atat mai mult cu cat uneori discutia se departeaza tot mai mult de problemele copiilor.

Cautarea unui vinovat pentru mai toate evenimentele ramane insa fenomenul central. Daca un copil a fost lovit, daca unul a tulburat linistea in clasa, daca lucrarea de control a fost considerata prea grea, daca profesorul de sport solicita prea mult elevii si foarte multe alte situatii aduc la suprafata doua sau mai multe tabere de parinti care sunt in conflict.

Destul de des invatatoarea este cea in incurcatura si prea solicitata de revendicarile parintilor. Ea ajunge sa se concentreze pe ce spun si fac acestia in detrimentul activitatii reale pe care o desfasoara copiii. Este drept ca ambitiile parintilor sunt foarte mari si de asemenea sentimentul de nedreptate, pe care fiecare dintre noi l-a trait la randul sau in scoala, renaste cand este vorba de proprii copii.