Sigur ca in cazul in care vedem ceva la copilul nostru sau la un alt copil, unul dintre primele lucruri care ne vin in minte este cum eram si ce faceam la varsta lui. Astfel majoritatea adultilor ii invata pe copii jocuri pe care le jucau si ei cand erau mici si asta le produce multa placere. Este insa de la sine inteles ca un adult nu se poate juca de la egal la egal cu un copil si atunci cei mari obisnuiesc sa-i lase pe cei mici sa castige. In cazul copiilor foarte mici, adultii mai schimba si regulile jocului pentru ca el sa poata fi jucat. Asa se ajunge in situatia in care copilul castiga de cate ori joaca ceva cu adultul.
Este o decizie dificil de luat pentru adult daca sa-l lase pe copil sa castige sau sa joace corect. Mai ales atunci cand copilul invata si cand este vorba despre jocuri grele, un copil ar pierde zeci de jocuri esalonate pe luni sau chiar ani de zile pana cand ar reusi sa joace atat de bine incat sa castige jucand cu cel care l-a invatat. Asadar aceasta metoda de a lasa copilul sa castige nu este daunatoare in sine cu conditia ca incet-incet adultul sa-l obisnuiasca cu ideea de a pierde. In orice joc, exista atat posibilitatea de a castiga cat si cea de a pierde oricat de bine ai juca. Pentru copil este cel mai util sa inteleaga acest lucru pentru ca altfel jocul isi va pierde rolul sau si va fi doar o modalitate de amagire.
Pe de alta parte, acesti copii care nu pot pierde au o tolereanta scazuta la frustrare nu doar la joc. Ei se enerveaza repede daca nu li se da dreptate, daca sunt contrazisi si au reactii adesea exaggerate cand sunt certati. Se supara, se infurie, se intristeaza, refuza sa mai joace, sustin ca urasc respectivul joc, ca au fost nedreptatiti etc.
Ce e de facut in asemenea cazuri? Atunci cand constata aceste comportamente, parintii sunt uimiti dar si intrigati de suparearea prea mare pe care copilului i-o produce jocul la care pierde. Ei incearca de fiecare data sa-l linisteasca explicandu-i ca e doar un joc si ca la urmatoarul va putea castiga. De obicei aceste explicatii nu au efectul scontat si atunci parintii ajung sa-l lase de fiecare data sa castige doar "ca sa nu se mai enerveze". Dincolo de modul in care actioneaza, parintii si uneori educatorii isi pun intrebarea: "Ce e de facut pentru ca micutul sa invete sa suporte sa piarda?" Raspunsul nu pare a fi simplu. El nu este nici: "il lasam mereu sa castige", nici "nu-i nimic daca se enerveaza de fiecare data cand pierde ca asa va invata".
Este nevoie de rabdare si de cineva care are o comunicare buna cu copilul pentru a se putea apropia de cauzele acestei manifestari, acestei incapacitate de a accepta esecul. Rezolvarea problemei este foarte importanta pentru ca acesti copii ajunsi la scoala se vor comporta asemanator atunci cand vor lua o nota mica sau cand vor pierde la diferite concursuri sau examene.
Drumul spre cauze nu este nici pe departe usor, putini copii reusind sa exprime in cuvinte, in desen sau in joc ce este inauntrul lor atunci cand nu castiga.
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
Posteaza comentariu