Ce ne facem cu temele?

Este adevarat ca au aparut multe, foarte multe manuale alternative, multe culegeri si caiete speciale. Nu doar temele sunt multe ci si cartile si caietele pe care copiii le cara cu ei in ghiozdane inca din clasa intai.

Pentru copiii care au fost la gradinita si care au mai avut de facut acasa mici activitati, cum ar fi desene, planse si chiar litere si cifre, exista deja obisnuinta de a lucra pentru a doua zi, a sta la birou sau la masa pentru o activitate individuala. Ceea ce este insa foarte important este daca cel mic a fost obisnuit de adultii din families sa faca singur aceste activitati, teme sau cineva sa stea mereu langa el sau sa-l ajute. Unor parinti li se pare mai eficient sa ajute copilul si chiar sa afaca in locul lui. Motivele lor sunt diverse, pornind de la "sa terminam mai repede" pana la "e mic si nu poate". La un moment dat insa, parintii descopera ca cel mic nu mai face nimic fara ei sau ca refuza sa lucreze desi stie, alteori nici nu se apuca, spunand "nu stiu". Adultii din familie ajung astfel sa-si ocupe ore bune cu temele copilului.

Daca exista si o stare de nervozitate sau oboseala sau dorinta de note mari si teme care sa arate perfect, atunci tensiunea este garantata si seara devine un chin. Tipetele, plansetele, foile rupte, palmele, refuzurile, amenintarile fac ca serile si zilele libere sa fie neplacute. "Este un copil minunat pana ajungem la teme!", spune o mamica. "Daca nu stau langa el, scrie totul gresit", se plange o alta. "Uneori spune ca il doare capul sau ca ii este rau cand incepem sa facem temele".

Parintii incep sa caute solutii. Unii vorbesc cu invatatoare sau profesorii, altii stau cu copii pana la ore tarzii din seara pentru a termina toate temele, altii isi pun intrebarea daca exista o problema a copilului lor: daca scrie prea incet, nu este atent sau are dificultati de memorie. Mai toti constata insa ca lipsa timpului liber, orele petrecute la birou, eventualele dificultati si suparari legate de teme, certurile si chiar violenta fizica fac rau intregii familii. Copiii ajung sa urasca temele si scoala, adultii se enerveaza din ce in ce mai tare, pentru activitati placute, jocuri sau comunicare nu mai este timp. Ba chiar nu mai ajung sa vorbeasca nimic cu copilul lor intrucat atunci cand termina temele fie sunt certati, nervosi, fie este prea tarziu si trebuie sa doarma, fie o activitate precum televizorul sau calculatorul umple timpul ramas.

Sunt parinti care reclama nu cantitatea temelor ci dificultatea lor. Ei spun ca nu inteleg "noile metode", fie ca "manualele sunt prost scrise sau de neinteles, fie ca in clasa copilul nu invata nimic si atunci este normal sa nu se descurce la teme.

Din punct de vedere psihologic, este important ca aceasta situatie produce o stare de tensiune atat la copil cat si la adultii din jurul lui, stare care la randul ei este cauza altor probleme: violenta fizica si verbala, manifestari somatice (dureri de cap, voma, dureri de burta, insomnie, anorexie etc), tulburari de concentrare pana la refuzul de a merge la scoala, tulburari de comportament acasa si la scoala, tulburari de limbaj, timiditate si inhibitie, negativism, dificultati de comunicare cu parintii.

Asadar sa nu uitam ca oricate teme ar avea un copil, ca oricat de mult ar vrea parintii ca el sa aiba calificative sau note mari, ca indiferent cat retine la scoala si ce nu stie sau nu intelege, timpul liber este important si necesar si, de asemenea, comunicarea dintre copil si parinti este cea care nu trebuie sa fie sacrificata doar pentru a termina temele.

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI