Cand vin musafirii?

Si poate nici acum nu s-ar fi intamplat daca n-as fi auzit o mamica spunandu-mi ca n-a fost niciodata cu copilul inr-o alta casa si nici la ei nu vine aproape nimeni. Ea se temuse inca de cand copilul era mic ca cei veniti in vizita sa nu aduca boli sau microbi, iar in ceea ce priveste mersul cu copilul in alte case, se gandea ca cel mic sa nu deranjeze, sa nu faca dezordine, sa nu se plictiseasca etc.

Sigur ca acest exemplu este un caz extrem, rar intalnit. Cu toate acestea merita discutata problema relatiei copilului cu alti adulti, comportamentul lui in alte case si modul in care ii simte pe cei care il viziteaza.

Exista copii care iubesc la nebunie musafirii, indiferent cine ar fi ei sau cat de multi. Fie ca s-au obisnuit de mici cu ei, fie ca au primit mereu cadouri sau s-au distrat de minune impreuna cu ei. Parintii lor sunt, fireste, oameni foarte sociabili care i-au pregatit de mici pentru a fi gazde bune si primitoare astfel incat copiii de-abia asteapta cel mai mic prilej pentru a primi oaspeti.

Sunt copii care se adapteaza usor, care pot manca si pot dormi in alte locuri, care isi gasesc mereu ceva de joaca sau un partener de discutie, care intra in vorba cu usurinta cu persoane necunoscute pana atunci.

Alti copii se simt deranjati de persoanele venite in vizita, se enerveaza ca parintii se ocupa de acestia si ei nu sunt bagati in seama si incearca sa atraga atentia in orice mod. Un exemplu minunat este descris de Caragiale intr-o schita, intitulata chiar "Vizita".

Unii dintre ei profita de prezenta musafirilor pentru a gusta din alimente "interzise" sau pentru a beneficia de alte avantaje (lipsa somnului de dupa-amiaza, culcat tarziu seara etc). Ei stiu ca adultiii sunt mai putin atenti si profita de libertate. Intalnim insa si cazuri de copii care se sperie de straini, care plang cat timp acestia raman in casa, care se refugiaza in bratele mamei, care nu accepta sa vorbeasca sau sa relationeze in niciun fel cu noii veniti. Daca vin in vizita copii, nu accepta ca acestia sa se joace cu jucariile lor, ii trateaza cu ostilitate si totul se transforma intr-un eveniment neplacut care va fi evitat pe viitor.

In ceea ce priveste mersul in vizita, el poate imbraca cele mai diferite aspecte, incepand de la actiunile copilului si pana la trairile lui legate de alte case, alte personae, alte mancaruri, alte obiceiuri etc. In aceasta categorie, putem introduce si comportamentul copiilor in vacanta sau scurte sejururi de week-end. Sunt adulti care isi amintesc cu groaza de vizitele lungi in care erau purtati in coilarie, de plictiseala de atunci, de absenta activitatilor, jucariilor, de discutiile interminabile dintre adulti, de dojenile lor: "Stai frumos", "Nu ai voie sa...", "Spune poezia" si multe altele.

Pentru ei vizitele au fost si au ramas un chin. Fie ca erau copii unici, fie ca parintii lor erau mai in varsta, fie ca vizitele erau la persoane fara copii, ei nu au gasit un context in care sa simta placere asociata vizitelor. Exista si cazul copiilor care nu pot manca altceva decat de obicei, care se simt rau daca schimba orarul, nu se pot distra sau nici macar relaxa intr-un spatiu strain.

Daca insa, vizitele sunt in familii cu copii, in case cu curte, impreuna cu adulti care organizeaza un colt al copiilor, le pun la dispozitie, jocuri sau activitati distractive, vizitele pot deveni un divertisment privilegiat.

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI