Incercam sa ne apropiem astazi de aceasta problema a banilor la adolescenti pentru ca multi parinti se plang ca nu au suficienti bani pentru a satisface cererile copiilor lor. Ei sustin ca adolescentii le cer bani de buzunar cu mult peste posibilitatile lor materiale reale, ca devin nervosi, ironici sau rebeli daca nu primesc si ca banii sunt principala cauza a certurilor din familie.
La banii de buzunar se adauga diferite lucruri pe care adolescentii le doresc, in principal haine si imcaltaminte "la moda", telefoane mobile si alte electronice, produse cosmetice, accesorii de imbracaminte, muzica, filme, bijuterii, produse alimentare. Parintii se simt depasiti de aceste cereri atat din punct de vedere al sumelor de bani cat si din punctual de vedere al calitatii si utilitatii obiectelor dorite.
Din perspective adolescentilor, banii sunt necesari pentru a te integra intr-un anume grup, pentru a fi "la moda" cu tot ceea ce implica acest lucru. Unii dintre ei se simt in inferioritate daca nu au tot atatia bani cat prietenii lor, altii refuza chiar sa iasa, sa-si faca prieteni si se inchid nu doar in casa ci si in ei insisi. "Nu ies pentru ca nu am bani", "Ca sa mergi intr-un club ai nevoie de atat...", Prietenii mei au haine scumpe, telefoane de ultima generatie, nu pot iesi cu ei". Parintii se simt neputinciosi, nu stiu cum sa reactioneze si sunt ingrijorati de starea sau atitudinea copilului lor. Unii dintre ei fac rost de bani special pentru a cumpara copilului ceva "de firma", chiar daca considera inutil obiectul sau le displace. "Daca asta vrea ea, ii cumpar ca n-am ce sa fac", spune o mama descumpanita. "Daca as avea bani, i-as cumpara tot ce vrea numai sa il stiu fericit", spune un alt parinte.
Pentru ei, banii sunt o solutie a unei probleme pe care o numesc tristete, neincredere, rezultate slabe la scoala, lipsa de prieteni, timiditate, izolare ba chiar anorexie, stari de rau etc. Asta pentru ca au observat ca atunci cand ofera copilului obiectul dorit, aceste manifestari dispar brusc si starea de bine reapare, nu pentru mult timp ce-i drept. Ei vad o solutie in a avea o sursa inepuizabila de bani – aceeasi solutie pe care o vad si adolescentii lor. Copii mici si mari viseaza sa ajunga directori, manageri, impresari cand se fac mari "pentru a avea bani multi". Acesta este principiul "daca ai bani, ai tot ce vrei, esti fericit".
Exista insa si alti parinti, cei care incearca sa-si invete adolescentii ce sa faca cu banii. Ei se opun vehement achizitionarii de "prostii", "fleacuri" sau "mofturi" si tind sa calculeze bugetul dupa prioritati. Sunt cei care exlica copilului ca in locul unui nou mp3 sau telefon, pot merge cu aceeasi bani intr-o excursie, care dau propriul exemplu in a cumpara numai lucruri valoroase, folositoare si de buna calitate. Sunt cei care nu cheltuie banii imediat ce ii obtin si care incearca sa determine copilul sau adolescentul sa stranga pana obtine suma necesara unui produs sau serviciu dorit. Acesti parinti si copiii lor cumpara produse si servicii mult mai variate decat cei care se grabesc sa ramana fara niciun ban, cheltuind pe orice. In aceasta categorie intalnim tineri care cumpara carti, materiale sportive, care fac excursii, care se inscriu la cursuri, care au hobby-uri pentru care aloca diferite sume.
Dincolo de aceste cazuri, ne intrebam daca pentru noi insine banii, producerea lor, cheltuirea lor, economisirea sau investirea lor reprezinta o problema? Iau oare copiii exemplul nostru in a gestiona banii sau sunt influentati de prietenii din generatia lor?
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI