Mama si tata prin raspunsul lor partcipa la aceasta evolutie pe care o pot influenta prin investirea propriei lor motricitati. Ei favorizeaza sau anticipeaza dezvoltarea sau dimpotriva o pot frana. Copilul infasat prea strans, legat, tinut doar in patut, caruia nu i se pun jucarii in pat sau deasupra lui, asezat doar pe burta sau cu fata la perete, tinut in camera sau coltisorul sau, fara contact cu alte personae in afara mamei (adesea din motive igienice, pentru a nu intra in contact cu microbe sau din superstitie - a nu fi vazut de straini inainte de botez etc)
In testele de dezvoltare psihomotorie pentru bebelusi se au in vedere mai multe aspecte dintre care unele il privesc direct pe copil (miscari, privire, zambet, gangurit, supt, somn, plans, joc etc), altele pe adultii din jur (mama, tata, bunici, alte rude, nasi, bona, medic etc) sau fratii/surotile mai mari iar altele privesc interactiunile dintre acestia si copil (joc, schimburi de priviri, schimburi vocale, zambete reciproce, adecvarea comportamentului adultului la cel al bebelusului, pozitia in care il tine, leagana, atinge etc)
De asemenea sunt luati in considerare factori pur psihologici cum ar fi: starea afectiva a mamei, disponibilitatea ei pentru a ingriji copilul, timpul acordat ingrijirilor (alimentatie, somn, baie, schimbat) comparative cu alte activitati (joc, plimbare, interactiuni vocale - mama ii vorbeste, ii canta, tactile - atingeri, mangaieri, tinut in brate, leganat, etc.)
Din acest punct de vedere, intalnim persoane convinse ca bebelusul nu vede, nu aude, nu intelege, nu recunoaste persoanele din jur, nu simte, nu are emotii sau afecte, nu are nevoie de interactiuni ci doar de lapte, o anumita temperature, scutece uscate.
Acestia nu raman in prezenta copilului, nu-l privesc si nu-l stimuleaza sa priveasca jucarii, sa le atinga, sa le apuce, nu-i ofera stimuli, nu-i vorbesc. Sunt mamele pe care le vedem repezindu-se sa aduca biberonul la primul scancet al copilului, care intra in panica atunci cand copilul plange "fara motiv", sughite, se misca "prea mult", care tind sa reduca perioadele de veghe ale copilului, incearca sa-l adoarma imediat dupa ce l-au hranit, care nu-si explica si nu suporta plansul lui, care tind sa gaseasca neaparat un motiv: "are colici", "e deochiat", "e constipate", "il doare ceva", ii este foame", "trebuie schimbat", "trebuie adormit" etc
Mame care nu permit altor persone sa ia contact cu bebelusul, sa-l ia in brate, sa-l atinga, sa se apropie de el, fie din considerente zise igienice, fie din teama, care nu scot copilul din casa.
Anxietatea mamei, teama ei continua "sa nu pateasca ceva rau", "sa nu se inece", "sa nu vomite", "sa nu se sufoce", "sa nu se imbolnaveasca", "sa nu ia microbi", "sa nu manance/doarma insuficient", "sa nu se obisnuiasca in brate" o fac sa restranga interactiunile cu copilul, sa ignore manifestarile psihice (zambet, gangurit, privire, manipularea jucariilor, cautarea contactului vizual cu mama, intinderea manutelor pentru a fi luat in brate).
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI