Fireste ca aceasta gelozie se poate manifesta in multe feluri sau poate uneori sa nu iasa la iveala. Formele ei de manifestare sunt diferite de la copil la copil, in functie de varsta lui, de sex, de conditiile de familie si de multi alti factori.
Se cunosc cazuri de copii care au fost violenti cu bebelusul, altii care au inceput sa se manifeste ciudat, avand diferite comportamente care i-au ingrijorat pe parinti. Printre ele putem enumera: enurezisul, crizele de plans, tulburarile de somn sau alimentatie, negativismul, refuzul gradinitei, crestrea agresivitatii, inhibitia, tulburarile de limbaj, tulburari de atentie, dispozitie schimbatoare, tristete etc.
Sfaturi importante pentru gestionarea acestei perioade
1. Este bine sa anuntam copilul ca mama lui asteapta un copil atunci cand sarcina devine vizibila;
2. Pe parcursul sarcinii sa fie tinut la curent cu evolutia ei, sa i se vorbeasca despre copilul care se va naste, cum va arata, cum se va numi daca parintii au fixat numele;
3. Sa fie implicat in eventualele schimbari din casa: mutarea mobilelor, amenajarea camerei sau locului pentru patutul bebelusului etc;
4. Sa nu i se ia din lucrurile lui pe motiv ca nu-i mai trebuie si ca vor deveni ale celui mic;
5. Sa fie pregatit pentru cele cateva zile cand mama va lipsi de acasa, sa o poata vizita, sa nu fie pe cat posibil dus in alt loc (la bunici sau alte rude) sau sa fie tinut acolo prea mult;
6. Parintii sa-l intrebe si sa-l asculte ce crede el despre viitorul lui fratior sau surioara, sa nu fie certat daca spune lucruri neplacute sau ostile (de genul "nu vreau sa-i dau patutul meu de cand eram mic"), sa nu fie amenintat cu retragerea iubirii sau cu rivalitatea cu cel care se va naste;
7. Sa nu concida intrarea la gradinita cu perioada in care se va naste bebelusul (multi copii avand impresia ca sunt "dati" de acasa, izgoniti).
De multe ori, copiii se manifesta constient foarte bine, sunt bucurosi, participa la ingrijirea celui mic si in acelasi timp, anumite simptome incep sa apara. De fapt, este vorba despre o suferinta care nu este constienta si care poate coexista in acelasi timp cu sentimentele pozitive pentru cel mic.
Copiii se simt adesea neglijati si neiubiti cand toti ai casei si, in special mama, acorda atata atentie bebelusului.
Daca totusi, copilul cel mare da semne de suferinta indiferent de forma pe care aceasta o imbraca, nu ezitati sa cereti ajutor si mai ales sa incercati sa intelegeti ce se intampla in mintea si sufletul lui.
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI