Copiii, scoala si stresul

Cum iti poti da seama daca stresul provocat de inceperea un nou an scolar ii da batai de cap copilului tau?

Ca parinte iti dai seama imediat cand i se intampla ceva neplacut copilului tau. In multe cazuri, pus in fata stresului legat de inceputul unui nou an scolar, copilul devine neascultator. Din fericire, parintii pot sa faca multe lucruri pentru a preveni comportamentul negativ al copiilor si pentru a se asigura ca anul scolar se va termina cu bine.

In asemenea situatii delicate, este indicat ca parintele sa uite de propriile lui probleme si sa devina extrem de precaut cand vine vorba de sentimentele copiilor. Nervozitatea, mania si tonul ridicat nu au ce cauta in aceste circumstante.

Ultimile cercetari indica faptul ca in momentele de anxietate sau sub presiunea factorilor stresori, partea cognitiva a creierului uman nu este pregatita pentru a face fata imediat unei discutii rationale ce trateaza comportamentul copilului.

Lasandu-l pe copil sa vorbeasca despre problemele emotionale care-l asalteaza este o buna decizie atat pentru tine, cat si pentru el. Oferindu-i posibilitatea de a-si defula sentimentele, in timp ce-l asiguri ca-l intelegi perfect constituie un prim pas spre solutionarea problemei.


In ce anume constau "defularile" copilului?

Defularile copilului se refera la posibilitatea scolarului de a-si constientiza frustrarile si supararile si de a le concretiza in cuvinte. In timp ce asculti "spovedania" copilului, vei putea lasa in urma propriile tale nelinisti si vei fi in stare sa reactionezi calm.

Este bine sa nu uiti niciodata ca un copil nu va putea gandi niciodata ca un om matur, dar invers este posibil. Creierul este intr-un continuu proces de dezvoltare accelerata pana la varsta de 20 de ani.

Din aceasta cauza, copiii se vor gasi intotdeauna in imposibilitatea de a intelege si de a procesa informatiile precum un adult.

Persoanele mature insa sunt capabile sa-si imagineze ce gandeste un copil in varsta de 10 ani pentru a-i intelege cat mai bine problemele. Modul de gandire, percepere, simtire si comportare difera foarte mult de la nivelul copilariei la nivelul maturitatii.

Adultii gandesc logic, percep situatia din unghiuri multiple, isi accepta si isi controleaza sentimentele, isi asuma responsabilitatea actelor comportamentale.

Perceptia copiilor este mai concreta, gandirea ilogica, iar emotiile guvernate de stres sunt explozive si greu de controlat. Un parinte trebuie sa ingaduie descarcarile de manie ale copilului, permitandu-i acestuia sa-si exprime furia si sentimentele contradictorii pe care le are fata de o situatie, persoana sau fata de un obiect anume.

In timpul acestor "izbucniri", copilul trebuie convins ca este ascultat cu cea mai mare atentie si inteles. De indata ce se calmeaza, este bine ca parintele sa incerce sa-l ajute sa-si focalizeze atentia pentru a descoperi ce-l supara cu adevarat. Nelinistit complet si rusinat, copilul poate spune ca nu-i place sa-si faca ordine in camera, insa, aceasta nu este decat o cale de a nu recunoaste ca este inspaimantat de inceperea scolii.

In aceasta situatie copilul trebuie ajutat sa descopere adevarata problema. El trebuie sa inteleaga faptul ca mania si nervozitatea legate de scoala l-au determinat sa afiseze un comportament ostil. De indata ce copilul isi recunoaste rolul, ofera-i alternative comportamentale pentru mania etalata anterior. Il poti incuraja chiar sa vina si el cu o solutie pentru a evita repetarea atitudinii negative.

Prin aceste lucruri, copilul va invata cum sa se comporte pe viitor daca va dori sa-i fie indeplinite cererile, si, in acelasi timp, va fi mai bine pregatit pentru conflictele cu adultii. Metoda de mai sus este valabila pentru orice situatie in care copilul trebuie ajutat sa scape de stres. Prin aplicarea ei, copilul va ajunge sa-si dezvolte abilitatile comunicative pentru a-si exprima emotiile si sentimentele.