Pe de alta parte, sa nu uitam ca temele de vacanta exista si atat invatatorii cat si profesorii indeamna copiii sa scrie, sa citeasca si sa faca diferite exercitii pe timpul vacantei. Asadar va trebui sa existe un timp in care copilul sa lucreze pentru scoala. In plus, lectura este una dintre preocuparile cele mai placute si mai folositoare in acelasi timp.
Pentru a studia si in vacanta, copiilor le trebuie stimulata imaginatia
Adultii indeamna mereu copiii si adolescentii sa citeasca in loc sa se uite la televizor sau sa se joace la calculator, dar adesea se simt neputinciosi. Este dificil sa deprinzi placerea cititului, cere un anumit efort la inceput, o concentrare a atentiei si apoi o capacitate de a reusi sa intri in pielea personajelor, sa-ti imaginezi timpurile si locurile unde se petrece actiunea.
Pentru a citi, copiii au nevoie in unele cazuri de un ajutor din partea adultilor sau unor copii mai mari. In ce consta acest ajutor? In a-i stimula sa-si imagineze, in a le stimula curiozitatea pentru diferite perioade istorice, pentru diferite tari si regiuni ale lumii, pentru cum erau oamenii in trecut sau pentru diferite domenii ale cunoasterii. Unii copii adora cartile SF, altii pe cele de aventuri, altii prefera ceva umoristic, fiecare dupa interesele pe care le are.
Planul de lectii - foarte util in vacanta
Pentru ca lectiile sa nu devina un chin in timpul vacantei, este nevoie adesea de stabilirea unui plan. Copilul poate alege perioada in care le face si astfel este evitata amanarea lor la nesfarsit. Aceasta perioada nu poate fi insa imediat dupa intrarea in vacanta intrucat copiii se simt obositi si vor sa se simta in vacanta, macar primele zile, sa se trezeasca tarziu, sa se joace asa cum in timpul scolii nu au avut timp etc.
De asemenea, alte activitati pe care parintii sau copii vor sa le faca in vacanta, este nevoie sa fie mai intai discutate astfel incat copiii sa afle in ce constau si sa manifeste interes pentru ele.
Cand "parintii nu ma lasa"...
In alte situatii, copiii sau adolescentii au ei insisi diferite idei de vacanta. Fie planuiesc sa plece intr-o excursie, isi doresc sa mearga in tabara, sa ajunga la munte, intr-o anumita pestera, la un concert anume sau sa se intalneasca cu prieteni din alte orase, sa invete un dans sau sa inceapa un sport. Parintilor li se par adesea niste aventuri aceastea sau se opun pentru ca li se pare nepotrivit, prea periculos, prea costisitor etc. Apare acel "parintii nu ma lasa" si consecutiv tendinta copilului de a sfida interdictia. Fie ca se roaga foarte mult, fie ca se supara, fie ca nu mai vor nimic din ce le propun parintii, fie ca incearca sa actioneze pe ascuns sau se infurie si se razbuna. Toate sunt efectul lipsei de comunicare, in care parintii nu pot explica ce simt si ce cred, de ce nu sunt de acord, nu pot vorbi sincer cu copiii lor sau cazul in care asteptarile, dorintele si planurile parintilor si copiilor nu au niciodata un punct comun.
In aceasta privinta, ne referim mai ales ca acea "distanta", "prapastie" despre care parintii spun ca a aparut in relatia lor cu adolescentii, in care nu mai reusesc sa gaseasca nimic in comun, tot ce li se pare minunat copiilor, parintii gasesc ca fiind oribil si invers. Din aceasta cauza, vacanta copiilor si chiar perioada de concediu petrecuta impreuna devin adesea de nesuportat atat pentru unii cat si pentru altii. Copiii sustin ca se plictisesc cu parintii intrucat acestia au alte preocupari si nu au suficienta libertate pentru a se distra. Parintii pe de alta parte parte se plang ca adolecentii sunt obraznici, nu-i asculta, se opun continuu si mai mult se enerveaza decat sa se simta bine si sa se relaxeze.
Ce e de facut?
De folos in asemenea situatii ne sunt propriile noastre amintiri de cand eram de varsta copiilor. Asa reusim sa retraim ce simt copiii la varsta aceea si facand mereu acest drum inainte si inapoi intre rolul de parinti si amintirile din copilarie si adolescenta, putem sa ne apropiem mai mult de copiii nostri, sa le intelegem gusturile si chiar excentricitatile specifice varstei.